Amalgam

RADU VIDA

La noi: soare, caniculă chiar, vremea vacanţelor. Şi adrenalină cu distracţie, că de muncă – vorba aia – nu-i ce! În ’ăst timp, La ei: prin cele Norvegii, vremea e blîndă, potrivită parcă cu mîna. Numai hoţii şi tîlharii mişună. Şi bulversează vieţile vikingilor din această parte de lume. Zice un raport al poliţiei norvegiene că, anul trecut, din 171 de români condamnaţi, 152 au avut dosare de furt şi tîlhărie. Şi anul acesta se dovedeşte a fi unul de luptă pentru eliminarea flagelului, în aşa fel încît Nordul să rămînă… imaculat. Dincolo de glumă, norvegienii sînt supăraţi că ne dau o grămadă de bani pentru integrarea rromilor. 14 milioane de euro sînt alocaţi anual de cîteva ţări membre ale zonei economice europene, dar care nu fac parte din UE. Şi – se pare – tot acest efort financiar este pe degeaba. Rromii dau iama pe la ei, bagă tare, vorba lor, mai trag o tură pe acasă, că, de, şi la integrare trebuie să fii prezent. Şi… o iau de la capăt. Şukar san.

De o cu totul altă culoare şi manieră abordează canicula verii cei de la Amnesty International.  Dăunăzi, se văitau că bieţii rromi sînt scoşi din centrele marilor oraşe ale României. Şi, dă-i, şi umflă o informaţie parţial adevărată. Doar-doar şi-or face datoria faţă de cei care, cu generozitate, le sponsorizează ţîpuriturile, fără nici o legătură cu realitatea. În sens cuman (sărac, lipsit de mijloace) sau persan – ciganch – lăutar, lupta se dă între mentalităţi din alte ere şi ceea ce face, acum, lumea civilizată.

N-aş vrea şi, sincer, nu are nici un rost să enumerăm tot ceea ce face Statul român pentru integrarea rromilor, pentru a le schimba modul de viaţă şi pentru a aduce, în inima lor, lumina secolului XXI. Locuri în licee şi facultăţi, gratuităţi pe te miri unde, programe prioritare… Dacă toate acestea se dovedesc a fi pierdere de timp şi bani, e pentru că Occidentul are un comportament cel puţin ciudat vis-a-vis de problema ţigănească de la noi. Pe de o parte îi cocoloşeşte şi le vîră în cap tot felul de aiureli, de care nici ei nu ţin cont, iar pe de altă parte, îi alungă de pe teritoriile lor şi-i asmut împotriva poporului din mijlocul căruia au plecat.

Recunosc că este foarte dificil de recuperat nişte secole de delăsare, umilinţă, privaţiuni şi, mai ales, încropirea unei culturi bazate pe nemuncă, ciupeală, expediente… Pe de altă parte, schimbarea mentalităţilor nu se face cu vorba de duh, alint, rugăminţi. Şi, nici măcar cu indicarea unui drum pe care neam de neamul lor nu l-a urmat. E nevoie, mai degrabă, de blîndă coerciţie, atitudine fermă şi grabnică supuşenie într-ale descifrării cititului şi scrisului, însuşirea unei meserii şi conturarea, în timp, a unor deprinderi care să-i apropie de civilizaţie. Nu merge cu metoda după care mămica te pedepseşte pentru o năzbîtie, iar tăticu’ îţi iartă greşeala şi-ţi ridică, în ciuda tuturor evidenţelor, pedeapsa. Aşteptam, zilele trecute, reacţia şefilor de state occidentale la inepţiile lansate de preşedintele României. Sokeres?! Ce faci? Traian Băsescu îndemna româncele să ia modelul şi să crească o samă de puradei. Aşa: desculţi, flămînzi, dresaţi să fure şi să cerşească. Nu am treabă cu îndemnul prezidenţial. Îi cunoaştem ieşirile, pohta de a denigra tot ceea ce-i românesc. Dar credeam, speram că gulerele albe ale cancelariilor din lumea pretins mai civilizată să-l urecheze. Să-i explice, cumva, că modelul nu este bun: nici pentru România, nici pentru Europa.  Dacă n-a fost aşa, e doar pentru că misia marinarului nu s-a încheiat încă. Fără să fiu adeptul teoriei lui Alin Dosoftei, trebuie să spun că cei trei – escu nu ne-au adus decît belele: Iliescu a împins bulgărul la vale, Constantinescu s-a lăsat înfrînt, în neputinţa lui de a conduce o ţară, iar Băsescu… Ei, bine, Băsescu continuă glorioasa cale a nerenunţării la politichie după ureche.
Blestem pentru mulţi ani de acum înainte!