Ajutor!

RADU VIDA

  Poate că titlul articolului este un pic exagerat. Dar esenţa rămîne, iar alarma a fost dată. Prin vocea preşedintelui său, cel mai puternic stat din lume a cerut, la modul cel mai serios, coagularea tuturor forţelor sale pentru aducerea de investitori străini. Au şi început să se arate facilităţile de care vor beneficia aceştia: reducerea costurilor de energie şi a forţei de muncă (în condiţiile în care – se subliniază în discurs – forţa de muncă din China şi-a majorat costurile). „Investiţiile sînt necesare pentru a scrie următoarea pagină din istoria ţării” – a precizat nimeni altul decît Barack Obama, preşedintele Statelor Unite ale Americii. Îndemnul, într-un ton mult mai patetic decît vă puteţi închipui, a fost prezentat în faţa a 1.200 de reprezentanţi din 60 de ţări, funcţionari ai guvernului şi alţi experţi în dezvoltare economică din 46 de state industrializate.  Preşedintele american a cerut funcţionarilor guvernamentali să se mobilizeze în aşa fel încît companiile americane care au fugit în alte părţi ale lumii (din diverse raţiuni economice, desigur) să se întoarcă pe pămînt american. Cu alte cuvinte să plătească aici taxe şi impozite! Iar pentru asta, a spus Barack Obama, vor fi create toate condiţiile economiei de piaţă şi facilităţi posibile. Şi, credeţi-mă, americanii nu glumesc.

Nu glumesc pentru că, de ceva vreme, concurenţa este acerbă: state care altădată nu contau în competiţia  pentru mai mult şi mai bine, întrec, la cîteva capitole SUA. Pe de altă parte, există, în continuare probleme legate de marile bănci americane. Fed-ul (Rezerva Federală a SUA) a organizat un test pentru marile bănci, care trebuie să demonstreze că pot supravieţui prăbuşirii unui partener comercial major sau scăderii valorii portofoliilor de credite riscante. Rezultatele acestor şocuri economice virtuale n-au fost date publicităţii. Se ştie însă că testele au datoria să crească rezistenţa la posibile bule speculative pe pieţele emergente asiatice şi, totodată, trebuie să prevină o repetare a crizei din 2008. Şase asemenea mari entităţi bancare trebuie să reziste în cazul în care una dintre ele intră brusc în incapacitate de plată.

Nici situaţia oraşelor americane nu este una încurajatoare. Pentru bunăstarea visului american s-a cheltuit mai mult decît îşi puteau permite administraţiile locale. Iar acum, se pare, a venit scadenţa. În acest caz, exemplul cel mai la îndemînă este situaţia de-a dreptul dramatică a oraşului Detroit. Motor City, sau Rock City, cum era cunoscut în anii de mare înflorire economică, Detroit este, astăzi, primul şi cel mai mare oraş care şi-a declarat falimentul. Nu ştiu dacă chiar trebuie să ne luăm după colegii noştri  gazetari, care spun că oraşul e „acoperit de buruieni”. Sigur e că iluminatul public se face doar în anumite cartiere, 75.000 de case sînt abandonate, iar populaţia a scăzut la cîteva sute de mii de persoane (în loc de aproape 2 milioane în anii ’60). Gîndiţi-vă că declararea falimentului înseamnă şi cea mai mare suspendare de plăţi din istoria americanilor (inclusiv a pensiilor celor care au fugit de dezastru). Iar capitala Michigan-ului este numai vîrful de iceberg, pentru că există numeroase oraşe care sînt pe „buza prăpastiei”. Nu e de mirare, aşadar, că „primul funcţionar al ţării” a trasat sarcini clare ambasadorilor SUA în toată lumea, funcţionarilor guvernamentali şi altor factori de răspundere să facă totul pentru a atrage, în următoarea perioadă, investitori străini. Căci, din 195 de ţări, doar SUA nu au un program clar de atragere de asemenea investiţii. Iar sloganul Detroit-ului, Speramus Meliora; Resurget Cineribus (Sperăm în mai bine; va răsări din cenuşă), este mai actual ca oricînd.

Atîta doar că ofensiva americană în acest dificil domeniu de atragere de investitori afectează dezvoltarea celorlalte ţări, dornice de capital şi tehnologie avansată. Pentru că, nu uitaţi, Statele Unite ale Americii, cînd fac afaceri, ştiu să le facă în favoarea lor.