Școala Ardeleană și Clujul

Calendarul național al evenimentelor patriei a consemnat la 11 octombrie ziua Școlii Ardelne, înscrisă în acest răboj național prin faptul că acolo s-au deschis în 1754 primele școli românești, cu o influență imensă asupra învățământului ți culturii în limba națională.

Resurecția națională și culturală de la începutul secolului al XVIII-lea și întinsă până la 1830, cunoscută generic sub numele de Școala Ardeleană, a avut ca punct de plecare Blajul, acolo unde noul episcop greco-unit Inochentie Micu a dobândit la 1737 domeniul noii așezări a episcopatului, înzestrat cu o mănăstire și cu dreptul de a deschide școli. Cea dintâi grijă a sa a fost ridicarea clădirii catedralei și a Semniarului, drept pentru care arhitectul Martinelii, al Curții Vieneze a a fost invitat să prezinte planurile bisericii și ale Seminarului. De aici urma ca noua Biserică să pornească și să îndrume mișcarea de redeșteptare a națiunii române, la scoaterea ei din iobăgie și la recunoașterea ei între stări. În vederea realizării acestui scop, tânărul și energicul episcop a început războiul lui îndelungat cu domnii de pământ, care continuau să trateze pe preoții clerului unit ca pe iobagi, în ciuda prevederilor celor două diplome leopoldine care stipulau egalitatea lor în drepturi cu preoții celorlalte trei națiuni recepte. Pentru a face față acestei lupte de durată, el a primit titlul de baron al imperiului și dreptul de a-l reprezenta pe împărat în dietă, iar pentru a putea argumenta mai bine cererile sale de emancipare ale clerului și ale națiunii române, a pornit o operație de adunare a tuturor documentelor pe care principii Transilvaniei le-au acordat de-a lungul timpului scutirii de obligații feudale unor preoți români, pentru a face referire la ele. Aceste documente au fost solicitate bisericii cu hramul Sf. Fecioare Maria de la Cluj-Mănăștur, cunoscut loc de adeverire. Despre această acțiune a lui, care a dus la constituirea lotului de documente cu numele de Transumptum B.M. Virginis de Kolos Monostor nu a vorbit niciun cercetător al iluminismului românesc, întrucât știrea de a publica această colecție a apărut doar în notele la cartea lui Al.Gavra, din 1844, Teatrul românesc. Monumentul Șincai-Klainian. Pornind de la informația dată de el, noi am și identificat lucrarea ca fiind păstrată în ms. lat 394 din colecția de documente a Episcopiei greco-catolice de Oradea, care a deținut această arhivă. E de salutat faptul că o altă lucrare manuscrisă a episcopului întemeietor și anume Arhieraticonul, pe care el l-a comandat unui iscusit copist, deoarece literare, paginația, alternanța culorilor scrierii de roșu și negru, desenele măestrit executate, fac din acest manuscris, aflat în colecția BCU-C, unul dintre cele mai neprețuite comori ale colecțiilor lui speciale. Descoperindu-l acolo, i-am semnalat prezența printr-un articol din revista „Cele trei Crișuri” din Oradea, pe care oferindu-l lui I.Chindriș, acesta a purces rapid la tipărirea lui, dar în exaltarea sa obișnuită, l-a atribuit episcopului, ceeea ce a fost evident, o exagerare. Pe lângă faptul că orașul nostru deține cea mai importantă arhivă de manuscrise ale învățatilor Șocii Ardelene, aflată în posesia Bibliotecii Filialei din Cluj a Academie, Clujul a devenit și cel mai important centru al cercetărilor iluministe din întreaga țară, prin cercetările pornbite aici de învățați istorici ca Ion Lupaș, Ștefan Meteș, David Prodan, Fr. Pal, I.Pervain, Pompiliu Teodor, Ladislau Gyemant, Mihai Gherman, care au publicat antologii, au semnalat și descris manuscrise, făcând o nobilă muncă de recuperare. Programul politic al românilor, publicat la Cluj în 1791, cunoscutul Supplex Libellus Valachorum, a prilejuit lui David Prodan o ediție cu adevărat excepțională, în care comentariul istoric atinge nivelul unei opere istorice de nedepășit sub niciun raport. Aminind de ediția clujeană a Supplexului, este cazul să mai amintim câteva scrieri luministe de mare valoare tipărite în această oficină. E vorba înaninte de toate de lecția de deschidere de la Facultatea de Oculistică din Cluj, ținută aici de Ioan Molnar Piuariu în 1791, și publicată sub titlul Paraenesis ad auditores chirurgiae în limba latină. Clădirea în care a predat, aflată pe str. Roossvelt de lângă Muzeul de Istorie al Transilvaniei, poartă o placă comemorativă ce amintește de acest fapt. Oficina tipografică clujeană are meritul de a fi publicat în 1768 și prima carte de literatură frumoasă în limba română, conțindând o culegere folclorică de mare valoare, intitulată Cântece câmpenești cu glasuri românești, făcută de de un holtei câmpean pentru voia fetelor, nevestelor și celora cui se potrivesc și cu alții se izbesc (se-ntâlnesc), cu un cuprins folcloric foarte bogat, între care figurează Cântecul celuia care zace de dragoste, Hora fetii bătrâne, Hora nevestei tinere, Cărora le plac fetele și româncele, Cine scapă vecin bun,Mutând cartelu etc., scrise cu ortografie latină maghiarizată. Tot în această tipografie apar mai multe elegii și ode ocazionale semnate de doctorul Vasile Popp, cel care a scris printre primii despre apele minerale din Transilvania. Aceeași tipografie a tipărit în 1805 gramatica limbii române, Ortographia Latino-Valachica, oferind o ortografie pe bază de latină, a profesorului de la liceul reformat, Ștefan Körösi-Crișanul, cel care e autorul traducerii din Gessner, Luntrea de-antîia, în prefața căreia salută reîntoarcerea la alfabetul latin („le-am îmbrăcat în veștminte românești”) și alungarea „floacelor lui Chirilă”, și a editat Dicționarul român-latin-maghiar (1822) episcopul Bob, cel care a reușit să construiască și prima biserică românească în perimetrul orașului. Amintind faptul că aici s-au tipărit, în 1744, două din primele Bucoavne, folosite în școlile românești, că Teodor Aaron de Bistra, Avram Meheși, Ladislau Vaida și alții au publicat scrieri religioase, și mai puțin cunoscuții cărturari români, deveniți oameni ai iezuiților, precum George Buitul, Andrei llia, Ladislau Dobra sau Petru Dalai au contribuit prin scrierile lor la învățământul clujean, conchidem că și orașul nostru s-a înscris în sfera de interes a mișcării luminilor, propagate de Blaj și de spiritul înnoitor al acestuia. Acest înalt și armonios sentiment de prețuire e cuprins și în celebrul monument al lui Romul Ladea din fața Universității și în numele editurii de real prestigiu Școala Ardeleană.

Mircea Popa