Arc peste timp – un deceniu de educație și devenire, sub semnul spiritului racovițist 

 

La mijlocul lui brumar, Colegiul Național „Emil Racoviță” își deschide porțile, an de an, pentru a cinsti memoria patronului său spiritual, savantul Emil Racoviță (15.XI.1868 – 19.XI.1947) – explorator al necunoscutului, pionier al științei, președinte al Academiei Române, rector al Universității clujene, care guvernează și astăzi destinele tinerelor generații de elevi preocupați de carte. Comunitatea racovițistă s-a reunit pentru a celebra încă o filă din istoria instituției clujene. Simpozionul aniversar din 14 noiembrie 2026 a adus în prim-plan împlinirea unui deceniu de învățământ primar în sediul de pe strada Horea, nr. 52, prilej de evocare a începuturilor și de exprimare a recunoștinței față de cei care au pus bazele acestei comunități școlare. Întâlnirea dintre întemeietori, profesori, părinți și elevi a conturat un simbolic arc peste timp, de la emoția primelor zile de școală până la adolescența celor care au crescut odată cu noua structură. 

Dacă prestigiul Colegiului s-a consolidat, de-a lungul timpului, prin generațiile de absolvenți care i-au perpetuat valorile și i-au confirmat excelența în educație dincolo de pragul școlii, istoria mai tânără a sediului de pe Horea poartă amprenta primelor izbânzi ale învățăturii și ale dăruirii dascălilor care au pus temeliile unui proiect educațional devenit, în timp, parte integrantă a identității racovițiste.  

În cuvântul-înainte, doamna directoare, prof. Camelia Moldovan, a reliefat însemnătatea primilor ani de școală în plămădirea caracterelor și în descoperirea vocațiilor, subliniind că valoarea educației transcende performanțele școlare, regăsindu-se, înainte de toate, în formarea intelectuală și morală a elevilor, făurită de dascălii lor.  

Un loc aparte în evocarea începuturilor le-a revenit domnilor prof. dr. Constantin Corega și prof. dr. Adrian Magdaș, artizanii unui proiect educațional ale cărui premise se conturau încă din anul 2012, cu patru ani înainte ca în sediul de pe strada Horea să răsune clopoțelul de intrare. Viziunea și perseverența echipei manageriale de atunci au făcut posibilă materializarea unui deziderat care avea să îmbogățească identitatea Colegiului, conferind învățământului primar un spațiu propriu și premisele unei dezvoltări durabile. În intervenția sa, domnul prof. dr. Constantin Corega a propus auditoriului o reflecție asupra menirii dascălului și a valorilor ce dau sens educației. Pornind de la versul pascal „Cu moartea pe moarte călcând…”, domnul profesor a transpus semnificația acestuia în universul școlii, înfățișând actul educațional drept o necontenită luptă împotriva ignoranței, a indiferenței și a stingerii curiozității intelectuale. „Nu ridicăm sabia. Ridicăm o carte. Nu cucerim teritorii. Deschidem minți”, a afirmat domnia-sa, sintetizând astfel vocația formativă a profesorului. Totodată, a adăugat că adevărata opera a dascălului nu se regăsește între copertele volumelor tipărite, ci în destinele discipolilor pe care i-a format – „merge pe stradă, vindecă oameni, crește copii și slujește această lume”. În final,  domnul profesor a reafirmat caracterul profund uman al educației, în vremurile de restriște din prezent, pledând pentru o școală în care „exigența nu exclude bunătatea, iar performanța nu înăbușe caracterul”, rămânând de neînlocuit tocmai puterea profesorului de a crede într-un copil înainte ca acesta să creadă în sine însuși. 

De la reflecția asupra menirii dascălului, evocările aniversare au trecut în registrul experienței nemijlocite, prin mărturia doamnei prof. înv. primar dr. Lenuța Popovici, unul dintre cadrele didactice care au însoțit începuturile noii configurații. Cu sensibilitate și cu o notă de umor, domnia-sa a reconstituit etapele unei istorii care precedă anul 2016, când ciclul primar al Colegiului încă își desfășura activitatea în clădirea de pe strada Kogălniceanu. Mutarea într-un sediu propriu, renovat și adaptat nevoilor celor mici, a presupus mai mult decât transferul cărților, al planșelor și al materialelor didactice: a însemnat continuarea unui parcurs educațional început într-un alt spațiu, dar întemeiat pe aceleași valori și legături umane. „Am schimbat adresa, dar nu și familia”, a mărturisit doamna profesoară, surprinzând astfel esența acestei continuități. Celor două învățătoare venite de pe strada Kogălniceanu li s-au alăturat, încă din primul an, colegele și clasele transferate de la Școala „Ana Aslan”, iar, ulterior, celelalte cadre didactice care își încheiau activitatea cu generațiile începute în vechiul sediu. Dincolo de ziduri și de mobilier, această continuitate umană a dat școlii adevărata sa identitate. 

De-a lungul acestui deceniu, proiecte precum Târgul mărțișorului, Școala de vară Era Fun, Banca de alimente, De-a arhitectura, Micii sanitari sau Caravana reciclării creative au îmbogățit experiența școlară, iar izbânzile elevilor au reflectat, deopotrivă, răbdarea și dăruirea învățătoarelor care le-au îndrumat pașii. Dincolo de rezultatele școlare și de distincțiile obținute, aceste realizări reflectă munca susținută a învățătoarelor. Contribuția lor la formarea intelectuală și morală a copiilor nu poate fi redusă la indicatorii performanței academice, aceștia însușind lecții valoare, precum puterea de a cere iertare, de a fi recunoscător, de a fi un bun camarad. Se cuvine, astfel, să fie adus un cuvânt de mulțumire tuturor învățătoarelor care dau viață claselor de pe strada Horea – de la cele care au înfruntat dificultățile începutului, până la cele care, astăzi, duc mai departe această misiune educativă, cu sprijinul părinților și al întregii comunități racovițiste. 

În dialogul dintre vârste și experiențe, perspectiva familiei a fost conturată de domnul avocat Eugen Iordăchescu, părinte și bunic de racovițiști, iar cea a primei generații de absolvenți ai ciclului primar de pe strada Horea, de Alexandru Pârv, în prezent, elev în clasa a X-a. Același arc peste timp a fost sugerat de echipa de prezentatori, Ana Iudean și Tudor Pătărău, din clasa a IV-a, alături de Sara Gyorfi și Luca Ceușan, din clasa a XI-a, dar, mai cu seamă, de versurile poeziei „Aici timpul are mereu cinci ani”, scrisă de Gabriel Bota special pentru această sărbătoare și recitată de elevi ai ciclului primar și de liceeni din prima generație de elevi de pe Horea, într-un singur glas. Retrospectiva în imagini, realizată de doamnele prof. pentru învățământul primar Roxana Chiș şi Iulia Ciobotariu, precum și minireportajul despre școală, văzută prin ochii copiilor, au întregit această întâlnire dintre memoria locului și vivacitatea prezentului. 

Promotori ai valorilor culturale, micii racovițiști au îmbrăcat sărbătoarea în haina cântecului, a poeziei și a jocului popular. Carina Rădulescu, pregătită de doamna prof. înv. primar Codruța Gavrilă, a interpretat „Suflet de copil”, iar Gabriel Chirilă, îndrumat de doamna prof. înv. primar Iolanda Molnar, a recitat „Scrisoare”, de Ana Blandiana. Natalia Rîpaș a dat glas cântecului „Înflorit-a ruguțu’”, iar Andrei Cuc a interpretat „Dorința”, ambii fiind pregătiți de doamna prof. înv. primar Anca Borzu. Dansurile ansamblului folcloric, coordonat de doamnele prof. înv. primar Georgiana Silaghi și Roxana Chiș, precum și recitalul corului și al grupului instrumental al ciclului primar, aflat sub îndrumarea doamnei prof. înv. primar Ileana Bonda, au pus în lumină nu doar talentul copiilor, ci și munca titanică a dascălilor care le cultivă sensibilitatea. Capsula timpului, în care au fost adunate amintiri pentru anii ce se vor adăuga cărții devenirii lor, precum și flashmobul din final au încheiat programul artistic, înaintea cuvântului de mulțumire adresat de doamna directoare Camelia Moldovan profesorilor, părinților și elevilor.  

La zece ani de la deschiderea porților de pe strada Horea, copiii primei generații au devenit adolescenți, iar școala le-a păstrat, odată cu amintirile, urmele primelor descoperiri. În această întâlnire a vârstelor se regăsește, poate, cel mai limpede, rostul educației: acela de a dăinui prin oamenii cărora le-a luminat drumul. Așa cum amintea doamna prof. Lenuța Popovici, „timpul naște oameni, (…) iar oamenii nasc timpurile”. 

Cronicar racovițist 

 

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.