Festivalul Internațional de Teatru INTERFERENȚE.10 Pesărușul. Repetiție deschisă, un altfel de Cehov, viu, dinamic și surprinzător

Dramaturgii și regizorii spectacolului, Santiago Cortegoso și Neto Portela, au curajul să se aplece asupra textului la Pescărușul, dintr-un unghi cu totul nou, să-i răstoarne convențiile, să-i descopere alte sensuri , să-i redea prospețimea. Pesărușul. Repetiție deschisă, producție a Centrului Dramatic Galician din Santiago de Compostela, Spania, este un spectacol excelent, fără exagerare, care propune întâlnirea cu Cehov dincolo de formulele consacrate, într-o versiune scenică vie, alertă, dinamică, plină de inteligență teatrală. Montarea demonstrează că un text fundamental al dramaturgiei universale nu trebuie conservat într-o vitrină a respectului, poate fi redescoperit, interogat, reinventat. Cei doi creatori construiesc un univers teatral cu o identitate proprie, în care spiritul cehovian se întâlnește cu libertatea interpretării contemporane. Pe de altă parte, tragicul își găsește contraponderea într-o ironie subtilă, uneori tandră, alteori necruțătoare.

Povestea este desfășurată act cu act, într-o construcție antrenantă, care menține interesul și ritmul, fără să piardă din vedere complexitatea relațiilor și a destinelor. În centrul acestei lumi se află artiști și dramaturgi ai secolului al XIX-lea, prinși între aspirații, deziluzii, orgolii, iubiri împlinite sau neîmpărtășite, nevoia permanentă de a găsi și da un sens propriei existențe. Ceea ce impresionează nu este doar povestea în sine, ci felul în care ea este recompusă scenic, cu o libertate de mișcare și de perspectivă care evită orice rigiditate interpretativă.

Unul dintre marile câștiguri ale spectacolului îl reprezintă reflecția asupra artei și a menirii ei. Ce înseamnă să fii artist? Care este prețul creației? Cât din viața unui creator este sacrificată în numele artei și cât din artă se hrănește, de fapt, din neîmplinirile vieții? Întrebările acestea nu sunt formulate demonstrativ, se strecoară firesc în dialoguri, în confruntări, în acele momente de aparentă liniște în care adevăratele drame se consumă în tăcere. Sensul dialogurilor nu se epuizează în cuvintele rostite. Realitatea se construiește și se dezvăluie printre rânduri, în pauze, în ezitări, în contradicțiile personajelor, în tensiunile care nu ajung întotdeauna la suprafață. Ceea ce nu se spune devine la fel de important ca ceea ce se rostește. În această zonă a subtextului, a emoțiilor reținute și a conflictelor mocnite, spectacolul își găsește una dintre cele mai puternice resurse expresive.

Nu lipsesc nici marile teme cehoviene, conflictul dintre generații, confruntarea dintre ideal și realitate, iubirile mai mult sau mai puțin împărtășite, fragilitatea relațiilor, orgoliile, trecerea timpului și sentimentul că viața se desfășoară adesea în contratimp cu propriile noastre dorințe. Toate acestea sunt însă supuse lecturii moderne, eliberate de convenții și, reiau ideea, de orice tentație muzeală. Nu avem un Cehov solemn, apăsat de propria importanță, ci unul surprinzător de actual, ale cărui personaje și dileme traversează timpul fără să-și piardă relevanța.

Meritul acestei reușite aparține în egală măsură celor trei actrițe, Deborah Vukusic/Servitoarea, Uxia Suevos/Nina și Mercedes Castro/Arkadina, ipostaze diverse și prin alte două roluri, Trigorin, Treplev, două utile manechine. Prezențele lor scenice susțin cu remarcabilă energie construcția dramaturgică și regizorală, conferindu-i ritm, expresivitate, consistență. Cele trei actrițe dau viață unui univers în care schimbările de registru, ironia, tensiunea și emoția se succed firesc, fără rupturi artificiale. Există aici o plăcere evidentă a jocului și o disponibilitate de a explora nuanțele personajelor, de a le surprinde vulnerabilitățile, contradicțiile și micile derapaje omenești. Întâlnirea dintre cele trei interpretări și viziunea celor doi creatori generează dinamica spectacolului.

Titlul însuși devine o cheie de lectură. Pesărușul este, deopotrivă, expresia libertății și a eșecului. Simbol al aspirației de a depăși limitele, al zborului spre un ideal, el poartă în același timp povara fragilității și a imposibilității de a transforma întotdeauna visul în realitate. Este imaginea artistului care caută o formă proprie de expresie, a omului care aspiră la iubire și recunoaștere, dar care se confruntă permanent cu limitele propriei condiții. Zborul și căderea nu sunt aici realități opuse, ci două fețe ale aceleiași existențe.

Pesărușul. Repetiție deschisă nu este doar o reinterpretare contemporană a unui text clasic, ci și o reflecție despre teatru, despre actul creației și despre felul în care arta poate continua să vorbească, peste timp, despre neliniștile noastre fundamentale. Astfel văzute lucrurile, pot afirma că Santiago Cortegoso și Neto Portela propun un spectacol curajos, inteligent și lipsit de prejudecăți, în care respectul pentru Cehov nu înseamnă fidelitate formală, ci capacitatea de a-i păstra viu spiritul.

Rămâne, la final, bucuria unei experiențe teatrale autentice și convingerea că marile texte nu îmbătrânesc. Au nevoie doar de creatori care să îndrăznească să le privească altfel. Iar acest Pesăruș își ia zborul tocmai prin această libertate.

Demostene Șofron

 

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.