O stradă din Borhanci va purta numele primei femei rector din România

O nouă stradă din cartierul Borhanci va purta numele uneia dintre cele mai importante figuri ale învățământului și cercetării din România. Distinsa cercetătoare a marcat istoria academică națională prin trei premiere istorice absolute: a fost prima femeie doctor în științe chimice din România, prima femeie profesor universitar din țară și prima femeie numită în funcția de rector al unei universități românești.

Cine a fost Raluca Ripan

Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca va dezbate în 6 noiembrie propunerea de atribuire a denumirii „Raluca Ripan” pentru strada amplasată în partea vestică a cartierului Borhanci, ce asigură legătura rutieră importantă între strada Borhanci și strada Gheorgheni.

Propunerea de denumire aduce un omagiu unei personalități de prim rang a științei românești și a învățământului clujean. Raluca Ripan a fost om de știință, profesor universitar, decan, rector, prima femeie academician din România (în cadrul Republicii Populare Române) și prima profesoară de chimie alimentară din Cluj.

Raluca Ripan (1894-1972) a fost o importantă chimistă română și una dintre personalitățile marcante ale științei din România, cunoscută pentru contribuțiile sale în domeniul chimiei anorganice și analitice.

Raluca Ripan s-a născut la 27 iunie 1894, la Iași. A efectuat studii liceale și universitare (Facultatea de Chimie) la Iași iar în 1922 a obținut titlul de doctor în chimie, la Universitatea din Cluj, cu teza ”Aminele duble corespunzând sulfaților dubli din seria magneziană”, fiind prima femeie din România doctor în științe chimice. În 1930 și-a luat docența în chimie analitică. Prin muncă și perseverență, a devenit prima femeie profesor universitar din România, într-o perioadă în care accesul femeilor la funcții academice era limitat.

Raluca Ripan s-a remarcat prin cercetările sale asupra compușilor complecși și a contribuit la dezvoltarea chimiei analitice moderne. De asemenea, a pus bazele școlii românești de chimie și a format numeroși specialiști în domeniu. A ocupat funcția de decan al Facultății de Chimie (în perioada 1948-1953), iar ulterior a fost rector al Universității din Cluj în perioada 1952-1957, fiind prima femeie din România care a ocupat această funcție.

În 1949, în cadrul Filialei din Cluj a Academiei Române, a luat ființă un grup de cercetare format din nouă persoane, cadre didactice ale Facultății de Chimie a Universității „V. Babeș” Cluj. La scurt timp, acest grup a constituit nucleul pe baza căruia a fost înființat ”Institutul de Chimie” al Filialei din Cluj a Academiei Române, având din 1951 propriul sediu, în care își desfășoară activitatea și în prezent. Raluca Ripan a fost ctitorul și primul său director (1951-1970), institutul purtând numele său începând din 1994.

S-a dedicat organizării și utilării unei serii de laboratoare, a întocmit cursuri și a publicat numeroase lucrări și studii. Activitatea sa științifică și didactică i-a adus recunoaștere atât pe plan național, cât și internațional. O mărturie a contribuției aduse în cercetare, a inovațiilor și rezultatelor realizate de academician Raluca Ripan și colectivele îndrumate și coordonate de dânsa sunt și ”certificatele de autor” și titlurile de ”inventator” obținute. Astfel, în anul 1967 ”Oficiul de Stat pentru Invenții” a acordat certificatul de autor academicienei Raluca Ripan și chimiștilor Ignat Eger și Nicolae Bojan, din Cluj, pentru invenția ”Procedeu de obținere a uraniului din minereuri”.

Un alt certificat de autor este acordat academicienei Raluca Ripan și chimistului Nicolae Pascu pentru invenția ”Procedeu de mărire a flotabilității minereurilor”; în 1968 în colaborare cu chimiștii Ioan Todoruț și Alexandru Botar pentru invenția ”Metodă de separare a aurului de minereurile aurifere”, iar în 1970 alături de chimistul Gheorghe Pop din Cluj a primit certificat de inventator pentru invenția ”Preparat de aur lichid, strălucitor, pentru decorarea sticlei de menaj și procedeu pentru obținerea acestuia”.

Raluca Ripan a încetat din viață la 5 decembrie 1972, lăsând în urmă o moștenire valoroasă pentru știința românească și rămânând un model de excelență, determinare și pasiune pentru cercetare.