Ioan Aurel Pop la lansarea celui mai nou volum: „Prin carte am vrut să transmit un sentiment de dragoste față de acest popor”

Dacă legea Vexler se aplică pentru cei ce fac propagandă de acum încolo, Biblioteca județeană rămâne cu numele lui Octavian Goga, iar bustul poetului poate fi pus la loc acolo unde s-a înlăturat, a spus academicianul Ioan-Aurel Pop, miercuri, 23 septembrie 2026, la lansarea noii sale cărți „Antiromânismul. De la nedreptate istorică la denunț cultural”, apărută la Editura Școala Ardeleană. Lansarea volumului a fost primul eveniment al celei de-a XII-a ediții a Festivalului Internațional de Carte Transilvania (FICT) și a fost precedată de conferința „Despre răscolirea nechibzuită a trecutului”, susținută de autor.

Naționalism, atunci și acum

În deschiderea conferinței, prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop a explicat termenul de naționalist: Termenul de naționalist și-a pierdut înțelesul lui curat și frumos. Lumea îmi spune <<Domnule profesor, cum să apărați un ism, că toate ismele sunt de rău?>>, adică fascism, comunism, hitlerism. (…) Când Iorga în perioada interbelică a zis că-i naționalist și a fondat un partid numit naționalist a explicat ce înseamnă iubirea de națiune. Acum sunt filosofi care ne explică deosebirea dintre patriotism și naționalism și ne spun că este bine să fim patrioți, dar naționaliști, nu. Nu văd o mare deosebire. Patriotismul însemnă iubirea de patrie, adică de locul în care s-a născut paterul, tata, bunicul, bunica, mama. Ei sunt înmormântați în pământul pe care-l avem noi astăzi și prin ei s-a sfințit acest pământ. Iar naționalismul înseamnă iubirea de națiune. Națiunea locuiește pământul în care sunt strămoșii. Dacă exprimă iubire, de ce să-mi fie frică de el. Astăzi, naționalismul, pentru mulți comentatori, este combinat cu xenofobia și cu șovinismul. Dar ei nu ne spun că între timp, în termenul de naționalism au introdus ura față de străini și credința că poporul lor este cel mai grozav popor din lume. Șovinism înseamnă să ridici poporul tău deasupra altor popoare. Dar naționalismul în epoca interbelică nu cuprindea așa ceva. Acum cuprinde și a devenit un termen odios”.

Academicianul a plecat de la o serie de eseuri și studii cărora le-a dat un sens unitar cuprins în trei capitole ale cărții: „Nedreptate istorică”, „Discriminare națională” și „Denunț cultural.

Să-i condamni pe cei din trecut prin denunțuri culturale, lipsă de civilizație

Făcând referire la legea Vexler, istoricul a spus că nu și-a imaginat vreodată că legea se va referi la trecut. „Juriștii știu că legile nu au caracter retroactiv și că o lege se aplică din momentul în care ea a fost dată. Și atunci pe baza ei nu mă pot referi la Nicolae Iorga, la Octavian Goga, la Radu Gyr, la Emil Cioran (am o listă întreagă, sunt vreo 40 de personalități care s-ar încadra) pentru că ei au trăit altădată. Iar dacă rostesc acuze la adresa lor, este o blasfemie deoarece ei nu se mai pot apăra. În justiție când eu fac o acuză la adresa cuiva, într-o societate civilizată, cel pe care l-am acuzat are dreptul la apărare. Cum văd eu aplicarea legii? Dacă ar ieși cineva în spațiul public să țină o conferință, afară, în agora, și ar începe să-l laude pe Nicolae Iorga că i-a nășit pe legionari sau pe Radu Gyr că a fost șef de cuib în Oltenia sau pe Octavian Goga că la sfârșitul vieții, în ultimii cinci-patru ani de viață, a exprimat idei antisemite, atunci, da, ar trebui condamnați că trăim într-o lume civilizată. Dar să-i condamni pe cei care au trăi în trecut prin denunțuri culturale este o lipsă de civilizație. Cum să vin eu astăzi și să spun cum zice Mișcarea Black Lives Matter, dacă negrii au fost sclavii albilor 500 de ani, de acum încolo albii trebuie să fie sclavii negrilor alți 500 de ani?! Asta se cheamă legea talionului. În Europa, am depășit legea talionului cam de 5.000 de ani. Și ne străduim să aplicăm principii de drept. Pe acest teritoriu, romanii au adus dreptul roman și dreptul roman ne învață cum acționăm în asemenea situații. Cum să disprețuiesc astăzi principiile dreptului roman și să revin la legea talionului? Înseamnă că lumea se întoarce la privitivism. Asta am încercat în această carte”, a afirmat vorbitorul.

Referindu-se la a doua parte a cărții intitulată „Discriminare națională”, istoricul a explicat termenul de „discriminare”, provenit din limba latină care înseamnă „deosebire”, „diferență”, termen care a dobândit cu timpul sensul de „asuprire”.

„Toți în lumea aceasta am fost și iubiți, și urâți”

Prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop a prezentat câteva episoade arătând cum au fost asupriți românii de-a lungul timpului: „La 1366, nobilimea Regatului Ungar din Transilvania a reclamat un popor întreg pentru că „este neastâmpărat și se răscoală”. Tot atunci regele Ungariei ca fiu al celui care venea de la Napoli, Carol Robert de Anjou, a spus că nobilul adevărat din Regatul Ungar trebuie să fie catolic. Asta nu este discriminare? Așa au rămas românii fără nobili. Cei care s-au catolicizat dintre români, după două-trei generații s-au și maghiarizat și s-au pierdut pentru națiune. La 1550 Dieta Transilvaniei decide: Un creștin, adică un catolic, poate fi acuzat pe baza a șapte catolici. Un valah pe baza a trei. Deci un valah cântărea în fața justiției mai puțin de jumătate dintr-un creștin. Și am răbdat și n-am murit cu toții. Am ajuns în secolul al XVIII-lea să avem o mișcare de emancipare națională onorabilă, n-am făcut rău nimănui, dar ne-am cerut drepturile. Tot ce-am cerut până la 1918, în Ardeal, nu a vizat superioritatea noastră, n-am cerut niciodată, fiindcă eram două treimi, să fim noi conducători. Ceream egalitate cu națiunile privilegiate (maghiarii, sașii și secuii) și cu religiile recunoscute (catolică, romano-catolică, calvină, luterană și unitariană). Nicăieri nu era ortodoxia și nici greco-catolicismul. Când episcopul Bob a cerut la Cluj loc de biserică nu i s-a dat. Motivul: era valah”.

Academicianul a menționat că a scris aceste lucruri nu ca să trezească sentimentele unora contra altora, ci să arate că toți în lumea aceasta am fost și iubiți, și urâți, și a subliniat că nu trebuie să mergem înainte făcând legi care exprimă denunțuri culturale față de morți.

Referindu-se la acuzațiile de antisemitism aduse poetului Octavian Goga, istoricul Ioan Aurel Pop a spus: „Legile și morala i-au permis lui Octavian Goga ca prim-ministru să promulge o lege de verificare a cetățeniei (în primul rând a acelora care intraseră în România după 1918, cu idei bolșevice din Imperiul Roșu care se fondase lângă noi). În 1918-1919, bolșevicii și-au răspândit ideile până la Munchen. În 1938 s-au gândit să verifice cetățenia obținută prea ușor de unii și să vadă care dintre ei meritau să fie cetățenii români. De ce? Pentru că ideile lor erau cum că România era un stat imperialist, format din petice în 1918, când valahii au profitat de anumite împrejurări favorabile și au fondat România. România trebuia destrămată. Aceasta era propaganda care-și făcea loc. Mai ales că după venirea lui Hitler la putere ideile revizioniste înfloreau peste tot. Goga ca patriot s-a gândit să apere România”.

Biblioteca județeană rămâne cu numele lui Octavian Goga

De asemenea, academicianul a vorbit și despre bustul lui Octavian Goga înlăturat de la Iași: „Bustul lui Octavian Goga, care a fost îndepărtat din Iași, avea înscrisul „A fost primi-ministru al României antisemit”. M-au întrebat ce părere am. Scrieți și că a fost luptător pentru Marea Unire și făuritor al statului național unitar și că a făcut de două ori închisoare sub regimul austro-ungar. Adică, Goga a fost făuritorul Românie Mari, alături de alții, și eu scriu numai ce-mi convine mie acum, după mintea mea de acum. Asta cred că ar trebui să facem, să ne instruim copiii, nepoții, să accepte lucrurile Cum grano salis și criticile și să ducă mai departe misiunea pe care o avem în această parte de lume, cum ungurii o au pe a lor, polonezii pe a lor”.

În acest context, istoricul a amintit de demersurile sale făcute în apărarea filosofului Mircea Vulcănescu, în prezent acesta nemaifiind condamnat de antisemitism, și a spus că dacă se aplică legea pentru cei ce fac propagandă de acum încolo, atunci orice curte de justiție respinge acuzele anumitor ONG-uri. „Biblioteca noastră (n.red.: Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj) poate să rămână cu numele lui Goga și bustul lui Goga poate rămâne unde trebuie”, a afirmat profesorul.

Academicianul a afirmat că în cazul figurilor românești importante ale culturii și istoriei să aplicăm îndemnul lui Mihai Eimescu și s-a arătat optimist că la Cluj mai există simțul măsurii: „Să-i lăsăm în umbră sfântă, cum zice Eminescu, „Rămâneți în umbră sfântă, Basarabi și voi, Mușatini”, să nu ne legăm de viața lor, ci de creația lor. Dacă vreo poezie a lui Octavian Goga este fascistă, s–o respingă. Eu n-am găsit niciuna. Noroc că la Cluj oamenii nu și-au pierdut încă simțul măsurii”.

Conferința a fost urmată de lansarea cărții și autografe acordate de autor unui public numeros. „Prin această carte am vrut să transmit un sentiment de dragoste față de poporul acesta pentru că sunt convins că dacă am avea toți sentiment de dragoste față de acest popor, am putea iubi toate popoarele, fără deosebire”, a declarat Ioan Aurel Pop.

Tia SÎRCA

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.