Huedinul a marcat prima ediție a „Zilei Martirilor Români

Huedinul a fost, joi, gazda unor manifestări comemorative de o importanță istorică deosebită, marcând prima oficiere a „Zilei Martirilor Români din Huedin” după promulgarea Legii nr. 156/2026. Sute de credincioși, clerici, parlamentari și reprezentanți ai autorităților locale s-au adunat pentru a aduce un omagiu Protopopului Aurel Munteanu și polițistului Gheorghe Nicula, uciși în septembrie 1940. Ceremonia a inclus o Liturghie arhierească la Catedrala Moților, o procesiune solemnă și dezvelirea unei plăci din bronz la sediul protopopiatului, consfințind recunoașterea oficială a martiriului celor doi eroi ai națiunii.

Comemorarea a avut o semnificație cu totul specială, fiind pentru prima dată când cei doi eroi au fost omagiați ca efect al Legii nr. 156 din 20 iulie 2026, adoptată de Parlamentul României, prin care Protopopul Aurel Munteanu a fost declarat martir și erou al națiunii române, iar ziua de 10 septembrie a fost consacrată oficial drept „ZIUA MARTIRILOR ROMÂNI DIN HUEDIN”. Legea a fost promulgată de Președintele României prin Decretul nr. 431 din 20 iulie 2026 și a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 21 iulie 2026.

Manifestarea a debutat la Catedrala Moților din Huedin cu o Liturghie arhierească oficiată de un sobor de peste 10 preoți, în frunte cu PS Samuel Bistrițeanu, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Printre cei care au ținut să asiste de ceremonia religioasă s-au numărat deputații liberali, Ovidiu Cîmpean și Radu Moisin, deputatul social democrat Remus Lăpușan, deputatul AUR de Cluj, Ilie Coleșa, vicepreședintele Consiliului Județean Cluj, Radu Rațiu și primarii din zona Huedinului.

În cuvântul de învățătură, Înaltul prelat a ținut să evidențieze faptul că protopopul Aurel Munteanu a fost „un creștin autentic care a trăit Evanghelia în mod concret, întrupând adevărul credinței în viața de zi cu zi”. Totodată, PS Samuel Bistrițeanu a subliniat rolul protopopului Aurel Munteanu de slujitor al Bisericii, al comunității și al poporului român într-o perioadă de extremă încercare (perioada ocupării Ardealului de Nord din 1940 — n.r.), când credința ortodoxă și identitatea națională au fost grav amenințate. Episcopul a mai arătat că, în momentul încercării supreme, Aurel Munteanu a rămas statornic alături de credincioșii săi, dând dovadă de demnitate și refuzând să se ascundă.

PS Samuel Bistrițeanu a explicat că martirul creștin nu caută moartea și nici nu răspunde răului cu rău sau cu un rău și mai mare. „Martirul creștin este legat de credința în Hristos. De aceea, protopopul Aurel Munteanu este important pentru noi pentru felul în care a trăit și pentru ce a mărturisit prin viața și jertfa sa. Prin comemorarea sa, Biserica noastră ortodoxă nu caută să cultive ura sau răzbunarea. Biserica noastră vrea să cultive memoria, adică amintirea, adevărul și rugăciunea, ca ceea ce s-a întâmplat în 1940 să nu se mai întâmple niciodată”, a spus episcopul.

După Liturghie, la mormântul în care sunt înhumați cei doi martiri, Aurel Munteanu și Gheorghe Nicula, aflat în curtea Catedralei Moților, a fost oficiată o slujbă de parastas, iar apoi participanții s-au deplasat în cadrul unei procesiuni până la sediul Protopopiatului Ortodox din Huedin.

Pentru a acorda respectul cuvenit acestui moment o mare parte dintre participanți au purtat straie populare.

Aici festivitățile au continuat cu dezvelirea unei plăci comemorative din bronz cu următorul text: „ÎNTRU VEȘNICA CINSTIRE A PROTOPOPULUI AUREL MUNTEANU (1882-1940), MARTIR ȘI EROU AL NAȚIUNII ROMÂNE, DECLARAT ASTFEL PRIN LEGEA 156/2026 DE CĂTRE PARLAMENTUL ROMÂNIEI, ÎN SEMN DE RECUNOȘTINȚĂ PENTRU CREDINȚA, DEMNITATEA ȘI JERTFA SA PENTRU BISERICA ORTODOXĂ ȘI NEAMUL ROMÂNESC”.

O lege tranzacționată

Protopopul de Huedin, Dan Lupuțan, le-a explicat participanților la eveniment că primul demers de adoptare a unei legi prin care Aurel Munteanu să fie declarat erou martir a fost în 2020, însă proiectul a întâmpinat mai multe obstacole, iar în 2022 inițiativa a fost reluată, fiind în final aprobată.

Deputatul Ilie Coleșa, inițiatorul Legii nr. 156 din 20 iulie 2026 adoptată de Parlamentul României, prin care Protopopul Aurel Munteanu a fost declarat martir și erou al națiunii române, iar ziua de 10 septembrie a fost consacrată oficial drept „ZIUA MARTIRILOR ROMÂNI DIN HUEDIN”, a prezentat parcursul acestui proiect de lege de la înregistrare și până la adoptare, precum și negocierile care s-au purtat în forul legislativ pentru ca proiectul să devină lege. „Legile ar trebui să reflecte nevoile unei țări și cred că această lege reflectă nevoia de identitate a României, una foarte mare mai ales în prezent”, a spus Ilie Coleșa. Deputatul a dezvăluit că, dacă în România ar fi funcționat un Guvern cu puteri depline, această lege nu ar fi fost adoptată. „Ea a fost tranzacționată în sensul cel mai bun. S-a dat ceva în schimbul ei, s-a negociat. Dar o avem și acum ne dă identitatea creștină”, a dezvăluit parlamentarul.

Radu Moisin: Nimeni nu poate câștiga un război cu Dumnezeu

La rândul său, deputatul PNL de Cluj, Radu Moisin, a afirmat că exemplul părintelui Aurel Munteanu trebuie să fie grăitor pentru cei care îl comemorăm astăzi la diverse niveluri ale administrației. „Jertfa sa din acel an 1940, cumplit pentru Transilvania — pentru că munții aceștia sunt plini de sângele românilor care au fost și s-au jertfit, care au fost pe nedrept chinuiți în vremurile respective —, trebuie să ne aducă aminte și să ne inspire pe noi toți. Cum să ne inspire? Ei bine, spunea astăzi Preasfinția Sa în predică faptul că această credință a noastră costă. Da, într-adevăr, pe Pământ costă. Uneori este mai simplu să te ascunzi sau să nu zici nimic, să nu deranjezi, să nu supări. Eu cred că acest model este greșit. Cel mai bine pentru noi, ca suflete pe acest Pământ și pe lumea cealaltă — ce e mai important —, este să facem trei lucruri. Asta o spun ca și cum aș repeta cu voce tare; dacă vă ajută și pe dumneavoastră, cei care sunteți, la fel ca mine, mireni și supuși mult mai multor încercări românești, m-aș bucura. În primul rând, să ne mărturisim credința. Degeaba, dacă nu știe nimeni că suntem credincioși. Dar sigur, nu cu mândrie, ci cu smerenie. În al doilea rând, să ne cinstim credința. Cum? Făcând fapte bune. Dacă tot ne rugăm să dăm toată viața noastră lui Hristos, măcar și faptele să fie în acest sens, cât mai multe fapte bune. Și în al treilea rând, cred că a devenit o problemă de actualitate în ultimele luni de zile și în ultimii ani de zile să ne apărăm credința. Eu am copilărit în anii ’90, nu credeam că poveștile de pe vremuri vor reveni vreodată. Dar constatăm, din păcate, în ultimele luni de zile, în ultimii ani de zile, o multă agresivitate în spațiul public la adresa Bisericii Ortodoxe Române. Biserica Ortodoxă Română este în ADN-ul poporului român. Fără Biserica Ortodoxă Română n-ar fi existat nici poporul român. Au vorbit astăzi cu toții: fie maghiară, fie germană, fie rusă, fie turcă, bulgară și cine a mai poftit la acest popor, căci în afară de frații noștri ortodocși sârbi, toată lumea a poftit la zonele acestea. Eu cred că este de datoria noastră ca creștini — fiecare la nivelul lui, sigur, cu smerenie, bună-cuviință și decență — să apărăm Biserica Ortodoxă Română, pentru că vin vremuri grele. Credința costă, dar eu cred că și răsplata este pe măsură pe cealaltă lume. Și dacă unii dintre noi avem semne de îndoială dacă merită să facem acest sacrificiu sau nu, pentru că uneori este mai comod, să spunem, să nu intervenim în asemenea subiecte, eu cred că, până la urmă, trebuie să ne uităm în Sfânta Scriptură ca să vedem ce se va întâmpla în viitor și în cărțile de istorie ca să vedem ce s-a întâmplat în trecut. Nimeni în istoria omenirii, indiferent cât de mari au fost acele imperii la vremea respectivă — uneori păreau veșnice și de nezdrobit —, ei bine, niciun imperiu nu a rezistat, dintr-un singur motiv: nimeni nu poate câștiga un război cu Dumnezeu”, a transmis Radu Moisin.

Radu Rațiu: România nu exista ca stat unitar astăzi dacă nu erau preoții ortodocși

Vicepreședintele Consiliului Județean Cluj, Radu Rațiu, a arătat că jertfa protopopului Aurel Munteanu a rămas în conștiința Bisericii și a comunității ca un gest care l-a așezat drept un „mucenic al neamului”. „Nu a fost doar un simplu slujitor al altarului, ci un veritabil ctitor de suflete și comunități. Sub păstorirea sa directă a fost ridicată impunătoarea Catedrală a Moților din Huedin, un simbol al demnității și credinței românești în regiunea Apusenilor. De asemenea, a fost un protector neobosit al școlilor românești și al culturii românești, prin activitatea sa în cadrul ASTRA. Pentru mine este un moment emoționant astăzi. Copilărind în această zonă a județului, în satul Păniceni, cu bunicii mei, primele povestiri despre protopopul Aurel Munteanu le am de la bunicul meu, care a trăit în acele vremuri. Eu atunci, adolescent, l-am întrebat: «Dar de ce s-a întâmplat lucrul ăsta?» Și mi-a spus că pentru că a apărat oameni. Atunci nu mi-am dat seama ce înseamnă acest lucru, dar astăzi îmi dau seama că era iubirea lui față de credința ortodoxă și față de oamenii din această zonă a județului. Dânsul nu a făcut niciun gest extrem, dânsul s-a băgat pentru românii din această comunitate a Huedinului, de aceea a pierit în acele urâte momente care nu trebuie să se mai repete. Și cred că învățătura din acest lucru ar trebui să fie că foarte mulți preoți ortodocși au murit în acea perioadă a ocupației horthyste, dar și ulterior, după venirea comuniștilor. România nu exista ca stat unitar astăzi dacă nu erau preoții ortodocși. De aceea, nu trebuie să uităm că extremismul de orice fel face rău”, a punctat reprezentantul CJ Cluj.

Viceprimarul cu atribuții de primar al Huedinului, Dézsi Norbert, a evidențiat faptul că Aurel Munteanu a fost un om care a construit pentru comunitate. „A ridicat credința, a sprijinit școlile, tinerii și este ctitorul Catedralei Moților. Astăzi, privind spre Catedrala Moților și spre trecutul nostru, avem datoria nu doar să ne amintim, ci să trăim cu aceeași demnitate. Exemplul de devotament față de comunitate al protopopului martir Aurel Munteanu este unul pe care Huedinul îl poate prețui astăzi și în viitor”, a declarat Dézsi Norbert.

În cadrul ceremoniei, istoricul Cristian Filip a evocat personalitatea complexă a protopopului Munteanu, evidențiind contribuția sa remarcabilă la nivel religios, cultural și social: „În urma Dictatului de la Viena, a refuzat să părăsească comunitatea, alegând să rămână alături de credincioși, unde și-a găsit sfârșitul tragic alături de plutonierul Gheorghe Nicula”, a spus istoricul. „Sacrificiul lor a devenit temelia pe care a rezistat demnitatea românească în anii de restriște”, a punctat istoricul Cristian Filip, subliniind totodată că memoria martirilor trebuie cinstită prin demnitate și iertare creștină, departe de extremisme.

Manifestarea s-a încheiat cu un moment artistic susținut de Grupul folcloric „Craii Măgurii” din localitatea Bucea, coordonat de părintele Mircea Dejeu.

Aurel Munteanu a fost victima furiei horthyste care s-a instalat în Nord-Vestul Ardealului după diktatul de la Viena din 30 august 1940.

Protopopul se afla în 10 septembrie 1940, în jurul amiezii în piața din Huedin, când a fost acostat de un soldat maghiar din trupele de ocupație, iar mai apoi de un grup de naționaliști maghiari care l-au torturat într-o curte de pe Strada Mare. Alături de Aurel Munteanu și-a găsit sfârșitul și plutonierul Gheorghe Nicula. Trupurile încă însuflețite ale celor doi au fost apoi aruncate într-o căruță ce a fost îndreptată spre locul numit „Acăți“, unde Aurel Munteanu și Gheorghe Nicula au fost omorâți și „îngropați“ într-o surpătură.

Acestor două victime li s-a adăugat pe 16 septembrie 1940 și Onița Negru, care era mamă a șapte copii.

Aceste evenimente au făcut obiectul a două procese, unul desfășurat în fața Tribunalului Regal Ungar din Cluj în anul 1941 și altul de către Tribunalul Poporului din Cluj în anul 1946.

Tribunalul Regal Ungar din Cluj s-a pronunțat în privința a 13 acuzați de „crimă de omor“, însă doar șapte au fot găsiți „vinovați“ ca și coautori pentru „leziuni corporale cauzatoare de moarte“. Aceștia au fost însă scutiți de răspundere penală (au fost condamnări de câte două-trei luni de închisoare corecțională, iar executarea pedepsei a fost suspendată).

După eliberarea Ardealului de Nord, în anul 1946, Tribunalul Poporului din Cluj a rejudecat cauza în legătura cu crimele săvârșite în septembrie 1940 la Huedin. Au fost judecați 18 acuzați care au fost găsiți vinovați, primind condamnări, cu închisoare între 5 și 25 de ani, după caz, cât și muncă silnică pe viață sau condamnarea la moarte a unora dintre acestea.