Drumul spre „acasă” nu încape într-un tabel cu linkuri. Dar un asemenea tabel îl poate facilita

Între inițiativele RePatriot, rețeaua de sprijin pentru reconectarea românilor de pretutindeni cu țara, se numără și „Zilele Diasporei”, ale căror ediții sunt organizate, de regulă, în preajma sărbătorii Adormirii Maicii Domnului. Alegerea perioadei nu este întâmplătoare. În luna august, mulți dintre românii stabiliți în străinătate vin să-și petreacă vacanța alături de cei dragi rămași în țară. Întoarcerea temporară poate readuce în discuție, măcar la nivelul unei ipoteze, posibilitatea revenirii lor definitive acasă.

Anul acesta, unul dintre evenimentele înscrise în programul „Zilelor Diasporei”, intitulat „Acasă la Cluj – Dialog cu Diaspora”, s-a desfășurat pe 20 august, la Centrul de Conferințe al Hotelului Univers T din Cluj-Napoca. Manifestarea s-a adresat românilor din diaspora aflați temporar la Cluj, celor deja reveniți în România, precum și celor care includ, printre opțiunile majore de viață, o viitoare întoarcere definitivă în țară. RePatriot, cu sprijinul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), le-a pus la dispoziție informații privind locurile de muncă, șomajul, pensiile, transferul drepturilor și beneficiilor sociale, educația și sănătatea, precum și date referitoare la oportunitățile de antreprenoriat și la serviciile publice relevante din județul Cluj.

Găzduită de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Cluj, reuniunea a adus împreună reprezentanți ai administrației publice centrale și locale, ai mediului politic, de afaceri și educațional, precum și antreprenori care au revenit în România. Amfitrioana evenimentului, Anamaria Chiciudean, director executiv al AJOFM Cluj, a structurat programul în jurul a două teme principale: lansarea „Hubului Serviciilor Digitale pentru Diaspora”, prezentat drept un instrument menit să simplifice accesul la serviciile publice din județ, și prezentarea pachetului integrat de măsuri active de ocupare a forței de muncă și a oportunităților de investiții existente în Cluj.

În deschidere, românilor din diaspora li s-au adresat Mircea Abrudean, președintele Senatului României, Maria Forna, prefectul județului Cluj, Emil Boc, primarul municipiului Cluj-Napoca, Adrian Zvîncă, președintele ANOFM, europarlamentarii Daniel Buda și Vasile Dîncu, precum și Marius Bostan, inițiatorul RePatriot.

Ideea de fond a intervențiilor a fost aceea că responsabilii instituțiilor europene, naționale și, mai ales, locale sunt conștienți atât de posibilitatea întoarcerii în țară a unei părți dintre românii plecați, cât și de costurile materiale, profesionale și emoționale ale relocării. Dincolo de declarațiile de bun venit, decidenților le revine sarcina de a crea cadrul legislativ și administrativ necesar și, în situația de față, un mediu local favorabil reintegrării și dezvoltării personale și profesionale a celor care au revenit.

Din discuții s-a desprins însă și una dintre problemele persistente ale relației dintre România și cetățenii săi plecați: lipsa de încredere în instituțiile naționale. Aceasta nu poate fi înlăturată exclusiv prin mesaje despre dorul de casă, patriotism sau oportunitățile economice ale Clujului. Încrederea se construiește prin proceduri clare, răspunsuri previzibile, instituții care comunică între ele și reducerea timpului pierdut de cetățean între ghișee.

Dimensiunea fenomenului migraționist este dificil de surprins într-un tablou statistic univoc. Datele Eurostat arată că aproximativ 3,1 milioane de cetățeni români trăiesc în alte state ale Uniunii Europene. Numărul total al persoanelor originare din România care locuiesc peste hotare este însă mai mare, estimările internaționale depășind patru milioane. Nici cifrele revenirilor nu justifică, în absența unor precizări metodologice, concluzii triumfaliste. Potrivit datelor Eurostat, dintre cele aproximativ 324.000 de persoane care au imigrat pe termen lung în România în 2023, circa 217.500 erau cetățeni români care au revenit din străinătate. Este o mișcare importantă, dar care nu trebuie confundată nici cu stabilirea domiciliului permanent, nici cu o repatriere definitivă și ireversibilă.

La nivelul județului Cluj, imaginea este chiar mai puțin triumfală. Într-o analiză publicată pe 20 august 2026 de cotidianul nostru, Făclia de Cluj, intitulată „Bilanțul migrației în Cluj. Câți cetățeni din alte țări au ales să trăiască în județ”, datele furnizate de Institutul Național de Statistică indică, pentru anul precedent, 799 de plecări definitive ale unor clujeni, cu schimbarea domiciliului, și 549 de stabiliri ale domiciliului în județ ale unor cetățeni români reveniți din străinătate. Sunt indicatori mai restrânși decât statisticile privind migrația pe termen lung, dar raportul rămâne semnificativ: chiar și într-unul dintre cele mai atractive județe ale țării, plecările definitive au fost mai numeroase decât revenirile înregistrate administrativ.

Așadar, datele ne îndeamnă la prudență în evaluarea fenomenului amplu al repatrierii. Clujul dispune de universități puternice, o piață a muncii diversificată, servicii medicale importante și un mediu antreprenorial activ. Are însă și costuri ridicate ale locuirii, trafic sufocant, infrastructură publică rămasă în urma dezvoltării și o birocrație care poate transforma revenirea într-un traseu al răbdării. De altfel, tonul predominant optimist al oficialilor, care și-au prezentat contribuțiile instituționale la sprijinirea diasporei, a fost ponderat de intervențiile unor antreprenori prezenți la eveniment. Aceștia au evidențiat efectele suprabirocratizării, instabilitatea regulilor și distanța care continuă să existe între discursul public despre facilitarea antreprenoriatului și experiența concretă a celui care încearcă să deschidă sau să dezvolte o afacere în România.

„Hubul Serviciilor Digitale pentru Diaspora”, lansat cu acest prilej pe pagina Instituției Prefectului, trebuie evaluat în același registru realist. Instrumentul reunește informații și adrese de internet pentru 15 instituții relevante în rezolvarea problemelor curente ale unei persoane care se stabilește în județul Cluj și include două situații ipotetice de familie, menite să ilustreze traseele administrative ale unor români reveniți din Spania și din Regatul Unit.

Centralizarea poate fi utilă unei persoane care nu cunoaște instituțiile și nu știe de unde să înceapă. Totuși, denumirea de „hub al serviciilor digitale” este mai generoasă decât conținutul. Nu avem de-a face cu o platformă integrată în care cetățeanul să depună o cerere unică, să-și încarce documentele, să urmărească soluționarea lor sau să beneficieze de transferul datelor între instituții.

Avem, în principal, un catalog comentat de linkuri către site-urile unor autorități. Mai mult, selecția informațiilor este inegală. Hubul include programul curselor aeroportului și pagini foarte specializate ale UBB privind recunoașterea diplomelor de doctorat, dar nu oferă un loc pe măsură Primăriei Cluj-Napoca, serviciilor de stare civilă, taxelor locale, Registrului Auto Român sau Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor. Or, pentru o familie care revine în țară, transcrierea certificatului de naștere al unui copil, înscrierea la școală, recunoașterea studiilor, înmatricularea mașinii, dobândirea calității de asigurat și identificarea unui medic de familie sunt mai importante decât informațiile despre orarul sosirilor și plecărilor din aeroport.

Exodul specialiștilor cu înaltă calificare este real și costisitor pentru România, iar atragerea lor înapoi este importantă. Totuși, deținătorii unor diplome de doctor reprezintă o categorie restrânsă în raport cu masa românilor din diaspora, în timp ce proceduri mult mai frecvente sunt insuficient reprezentate în hub. Există și erori care arată cât de necesară este verificarea periodică a unui astfel de instrument. În secțiunea dedicată DGASPC Cluj, instituției îi este atribuită coordonarea echivalării și recunoașterii actelor de studii, iar linkul indicat pentru această procedură duce la o pagină inexistentă.

Deși este prezentat ca un produs al progresului digital, un experiment simplu confirmă limitele inițiativei publicate de Instituția Prefectului Cluj. La solicitarea de a construi, pentru o persoană care dorește să se restabilească la Cluj, o bază unică de adrese ale instituțiilor relevante, un asistent bazat pe inteligență artificială a alcătuit în câteva minute o bază comparabilă de adrese, pe care a și completat-o cu servicii și instituții omise din varianta oficială. În plus, a organizat-o nu după numele instituțiilor, ci după problemele concrete ale cetățeanului: stabilirea domiciliului, transcrierea actelor de stare civilă, rezidența fiscală, asigurarea medicală, înscrierea copiilor la școală, recunoașterea diplomelor, transferul pensiei, aducerea unui autoturism sau înființarea unei firme.

Experimentul nu demonstrează că inițiativa Prefecturii este inutilă, ci că simpla adunare a unor adrese de internet nu mai constituie, în anul 2026, o performanță administrativă. Aportul specific al unei instituții publice ar trebui să se concentreze pe validarea informațiilor, stabilirea ordinii corecte a procedurilor, actualizarea continuă a datelor și asigurarea unui punct unic de sprijin atunci când cetățeanul se împotmolește între competențele mai multor autorități. De altfel, un demers mult mai consistent este în curs la nivel național. Propunerea legislativă privind Aplicația mobilă unică și dreptul la servicii publice digitale complete, organizate în funcție de nevoile cetățenilor, a fost adoptată de Senat și transmisă Camerei Deputaților. Dacă va fi adoptată și pusă efectiv în aplicare, aceasta ar putea transforma centralizarea formală a unor linkuri într-un punct unic de acces la servicii publice complete.

Cu siguranță, o parte dintre cei plecați se întorc sau se vor întoarce cândva. Aproape fiecare dintre noi are oameni dragi care au plecat în lume pentru a-și încerca norocul și cunoaște, de asemenea, persoane care au revenit. Motivele întoarcerii sunt diverse: apropierea de familie, creșterea copiilor, dorința de a începe o afacere, sentimentul de apartenență sau, pur și simplu, oboseala de a rămâne mereu străin într-o altă țară.

Din discuția purtată cu o tânără aflată în sală, mama unui copil de aproximativ doi ani, am aflat că și ea dorește să se întoarcă în România. Cei cinci ani petrecuți de ea în Germania și perioada încă și mai lungă trăită acolo de soțul său nu au reușit să stingă dorul de cei dragi rămași acasă. Pentru familia lor, revenirea nu este însă o operațiune administrativă, ci o decizie care le va schimba locul de muncă, veniturile, locuința, accesul copilului la educație, pe scurt, întregul lor mod de viață.

Poate că acesta este și principalul lucru pe care instituțiile trebuie să-l înțeleagă. Românii din diaspora nu se întorc pentru că găsesc toate linkurile într-un singur tabel. Se întorc atunci când motivele afective de a reveni se întâlnesc cu suficiente motive raționale pentru a rămâne. Un hub poate facilita drumul spre un ghișeu. Numai o administrație funcțională, o comunitate primitoare și un stat în care merită să ai încredere pot transforma acel drum într-o întoarcere definitivă acasă.

Dan Crișan