România și ratingul de țară. Investitorii nu așteaptă retrogradarea, dar au inclus-o în preț!

Piaţa a validat scenariul menţinerii ratingului la Fitch, dar continuă să taxeze România la un preţ care reflectă incertitudinea politică, iar investitorii nu aşteaptă retrogradarea ci au încorporat-o parţial în preţ, ca probabilitate, consideră consultantul financiar, Adrian Negrescu. „Aici e paradoxul central al momentului românesc: piaţa a validat scenariul menţinerii ratingului la Fitch, dar continuă să taxeze România la un preţ care reflectă incertitudinea politică. Investitorii nu aşteaptă retrogradarea – au încorporat-o parţial în preţ, ca probabilitate. Pentru investitorul de portofoliu, pragul BBB-/Baa3 e binar. Sub el, o parte semnificativă din fondurile de pensii şi de investiţii cu mandat investment-grade sunt obligate statutar să vândă, indiferent de opinia lor despre România. De aceea confirmarea contează enorm – şi de aceea ministrul Finanţelor a calificat pierderea calificativului de investiţii drept având efecte catastrofale pentru întreaga economie. Dar tocmai natura binară a pragului face ca menţinerea să nu producă niciun beneficiu: nu îmbunătăţeşte nimic, doar evită o dislocare” a menționat acesta. Negrescu arată că înainte de evaluarea agenţiei Moody’s, programată pentru 7 august, semnalele de alarmă sunt chiar mai grave decât cele anterioare anunţării deciziei Fitch.

„În septembrie 2025, Moody’s a confirmat ratingul Baa3 cu perspectivă negativă, iar revizuirea periodică din martie 2026 a menţinut-o, avertizând că oboseala de reformă, rotaţia premierului în coaliţia de patru partide în prima jumătate a lui 2027 şi alegerile parlamentare din 2028 ridică riscuri pentru continuarea reducerii deficitului. În evaluarea Fitch, agenţia a invocat şi alte riscuri, precum aplicarea legii salarizării şi o contracţie a PIB-ului. Vestea bună este că Fitch estimează deficitul la 5,9% din PIB în 2026, sub ţinta Guvernului de 6%, reflectând o execuţie bugetară mai bună de la începutul anului – o corecţie de la 9,3% în 2024. S&P descrie măsurile drept cea mai substanţială încercare de corecţie fiscală de la criza din 2008 şi estimează reducerea la 6,5% în 2026 şi 5,5% în 2027, de la 7,7% în 2025. În termeni de ajustare brută, România face în doi ani mai mult decât în orice alt episod post-criză”, a comentat sursa citată. El consideră, de asemenea, că foarte importantă este credibilitatea traiectoriei şi aminteşte că Fitch a avertizat că dinamica politică a redus vizibilitatea asupra strategiei fiscale dincolo de 2026 şi a întârziat aprobarea reformelor din cadrul RRF (Facilitatea de Redresare şi Rezilienţă), ceea ce ar putea duce la pierderea fondurilor, iar reducerea deficitului va fi mai lentă după 2026, cu riscuri semnificative în perspectiva alegerilor din 2028.

S&P a fost chiar şi mai explicită, potrivit consultantului citat, menţionând că ar putea reduce ratingul dacă blocajul guvernamental se prelungeşte sau dacă acesta duce la incapacitatea de a reduce deficitul fiscal în 2027. „Altfel spus, agenţiile de rating nu mai pun la îndoială ce s-a făcut, ci cine va continua. Riscul s-a mutat din registrul fiscal în cel instituţional – de la „poate România să taie deficitul?” la „va rezista consensul politic care a permis tăierea?”. Riscul instituţional se corectează mult mai greu decât un deficit”, atrage atenţia Adrian Negrescu. Mai departe, acesta explică faptul că, deşi deficitul bugetar domină discursul public, comparativul rămâne contul curent, iar un ecart de peste şase puncte procentuale faţă de mediana categoriei nu e o abatere ciclică, ci un semnal că modelul de creştere e finanţat din exterior. „Pentru un investitor de portofoliu, asta înseamnă că România depinde permanent de disponibilitatea capitalului străin de a-i refinanţa dezechilibrul – exact condiţia care transformă o retrogradare tehnică într-o problemă de balanţă de plăţi. Nu întâmplător S&P leagă explicit accesul la fondurile europene 2026-2027 de riscurile pentru balanţa de plăţi”, a mai precizat Negrescu.