De la Paris, la Cluj

Luna iulie poartă întotdeauna cu sine o vibrație specială, boemă, completată de febra istoriei. Pentru francezii de pretutindeni și pentru filofrancezi, 14 iulie reprezintă momentul de apogeu al spiritului republican. Anul acesta, însă, sărbătoarea a căpătat valențe complexe: un melanj de diplomație culturală la Cluj-Napoca, un strop de melancolie sportivă pe gazonul european și o imersiune în fascinantul univers al miturilor care definesc identitatea franceză.

La Cluj-Napoca, prietenia româno-franceză nu este doar un concept diplomatic, ci o realitate vie, asumată de o comunitate vibrantă formată din peste 30.000 de tineri care studiază limba franceză și aproximativ 2.000 de studenți francezi și francofoni care oferă orașului un profund caracter multicultural.

Pentru a celebra aceste legături strânse, manifestările dedicate Săptămânii Franței au debutat cu o zi mai devreme, pe 13 iulie, printr-un eveniment de o eleganță aparte. Esplanada de la Casino – Centrul de Cultură Urbană din Parcul Central a devenit neîncăpătoare pentru admiratorii Republicii Franceze, strânși în număr mare sub cerul de vară.

Recepția oficială „Fête de la France” s-a deschis solemn cu intonarea imnurilor naționale ale Franței și României, alături de cel al Europei, într-o interpretare vibrantă oferită de Muzica Militară a Diviziei 4 Infanterie „Gemina”. Primarul Emil Boc a deschis seria alocuțiunilor vorbind despre pilonii pe care Revoluția de la 1789 i-a dăruit lumii întregi: libertatea de exprimare, egalitatea în fața legii, votul universal și statul de drept, subliniind urgența contemporană de a apăra democrația. Pe scenă au mai urcat personalități precum Lucien Tallet (al doilea consilier al Ambasadei Franței în România), Maria Forna (prefectul județului Cluj), deputatul Radu Moisin (vicepreședinte al Grupului parlamentar de prietenie cu Franța), și Istvan Vakar (vicepreședinte al Consiliului Județean Cluj).

Dimensiunea economică și culturală a fost reprezentată de discursurile susținute de Laurence Levasseur (director delegat al Institutului Francez din România la Cluj-Napoca) și Andreea Bălaj (președinte al Clubului Francofon de Afaceri din Cluj). Seara s-a transformat treptat într-o sărbătoare multisenzorială: de la recitalul plin de sensibilitate al solistei Teodora Bârla, care a readus la viață mari șansonete, până la acordurile de fanfară și, ulterior, o seară dansantă animată de un DJ.

A doua zi, chiar pe 14 iulie, sărbătoarea a căpătat o turnură profund academică și istorică prin dezvelirea bustului lui Emmanuel de Martonne la Cluj-Napoca. Marele geograf francez este cel care, la finalul Primului Război Mondial, a desenat cu o rigoare științifică remarcabilă granițele de stat ale României Mari, pe baza principiului etnografic. În cadrul ceremoniei organizate în colaborare cu Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române, directoarea Laurence Levasseur a evidențiat moștenirea inestimabilă a lui de Martonne, definindu-l drept un simbol etern al modului în care știința, dialogul și cooperarea academică pot apropia definitiv două popoare.

Când Spania fură la fête nationale

Deși spiritul francez a triumfat pe plan cultural, sportul rege a decis să le reamintească francezilor că geniul și onoarea se măsoară uneori și pe tabela de marcaj. Într-o coincidență aproape dramatică pentru suporterii din Hexagon, semifinala de foc de la UEFA Euro — un clasic modern disputat între Spania și Franța — a adus o înfrângere dureroasă chiar în preajma marii sărbători naționale.

Pe teren, „Les Bleus” s-au luptat cu îndârjire, însă furia și fluiditatea jocului iberic au dictat destinul partidei. Să pierzi în fața Spaniei chiar de Ziua Franței a lăsat un gust ușor amar pe buzele microbiștilor adunați pe terasele clujene sau pe bulevardele Parisului. Cu toate acestea, eleganța franceză s-a făcut simțită și în înfrângere: fotbalul, la fel ca viața, este un spectacol al pasiunii, iar francezii știu mai bine decât oricine că un eșec pe gazon nu știrbește cu nimic grandoarea unei culturi care a cucerit lumea prin idei, artă și gastronomie.

Dar de unde vine această rezistență în fața vicisitudinilor și cum a ajuns o pasăre de curte să reprezinte mândria unei superputeri culturale?

Povestea cocoșului galic (le coq gaulois) este o splendidă neînțelegere lingvistică transformată în mit național. În perioada antică, romanii foloseau cuvântul latin gallus cu un dublu sens: el însemna atât „locuitor al Galiei” (gal), cât și „cocoș”. Cu subtila lor ironie, romanii își tachinau vecinii de la nord, sugerând că sunt la fel de gălăgioși și mândri ca această pasăre. În loc să se supere, galii — și ulterior francezii din Evul Mediu și Renaștere — au adoptat simbolul, redefinindu-l. Cocoșul a devenit personificarea curajului, a vigilenței (deoarece cântă primul la ivirea zorilor, alungând întunericul) și a demnității. Astăzi, el veghează mândru pe tricourile echipelor naționale și pe monumentele istorice ale Franței.

Pe lângă faimosul cocoș, cultura franceză abundă în mituri fascinante:

• „Liberté, Égalité, Fraternité”: Deși privită ca o axiomă universală, această triadă nu a fost adoptată instantaneu. A fost conceptualizată în timpul Revoluției (atribuită adesea lui Maximilien Robespierre), dar a fost abandonată și reluată de mai multe ori, devenind deviza oficială a Republicii abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, sub a Treia Republică.
• Marianne: Tânăra femeie cu bonetă frigiană care întruchipează Republica și Libertatea. Numele ei provine din fuziunea a două nume extrem de comune în secolul al XVIII-lea, Marie și Anne, simbolizând faptul că Republica aparține poporului de rând, fiind o cucerire a oamenilor simpli.

Cultura la un click distanță: Biblioteca digitală „Culturethèque”

Pentru cei care doresc să exploreze profunzimile culturii franceze dincolo de evenimentele din stradă sau de miturile clasice, Institutul Francez din România pune la dispoziție o comoară digitală remarcabilă: Culturethèque.

Această bibliotecă digitală este o veritabilă poartă de acces către francofonie, oferind mii de resurse: de la romane contemporane și clasice literari, până la reviste de actualitate, benzi desenate, documentare, cărți audio și materiale educaționale pentru învățarea limbii franceze. Este instrumentul perfect pentru a transforma fiecare zi într-un mic festival al culturii franceze, direct de pe ecranul propriului dispozitiv.

Chiar și după ce ecourile fanfarei militare din Parcul Central s-au estompat, Clujul rămâne conectat la rețeaua de valori a francofoniei. Căci, așa cum s-a demonstrat încă o dată în aceste zile de iulie, spiritul francez nu ține cont de granițe, el trăiește acolo unde libertatea, arta și dialogul sunt prețuite.

Mara A. MUNTEAN