Opera Aperta 10 | Barbarian Nights, un spectacol aproape simfonic

Compagnie Herve Koubi a luat ființă în 2001, alături de Herve (n. 1975, Cannes), director artistic și coregraf, aflându-se producătorul Guillaume Gabriel.

După o excepționala întâlnire cu Granada Flamenco Ballet (Dance for Me sigur va rămâne mult timp în memoria afectivă a celor care au văzut spectacolul de luni 22 iunie), am avut din nou o seară magică, Barbarian Nights, spectacol prezentat miercuri 24 iunie, demonstrație de forță a dansului contemporan de data aceasta. Identitate artistică ușor de recunoscut grație limbajului coregrafic adoptat. Îmbinare a mai multor stiluri și subculturi diferite, dezvoltate în spații sociale. Concret, ca stiluri sunt de menționat cele ce țin de Old School/Funk Styles (breakdance de exemplu), de cele moderne (hip-hop), dansul acrobatic și nu în ultimul rând din artele marțiale afro-braziliene (capoeira; dansuri tribale, invocări ale zeilor, dansuri de luptă…).

Trebuie să subliniez un lucru, extrem de important. Dansul lor se bazează pe foarte multe acrobații specifice gimnasticii artistice, sol masculin în cazul de față. Sunt evoluții acrobatice dinamice (sărituri), avem elemente de forță și echilibru static, acrobații de tranziție și mobilitate (rostogoliri, piruete…), linii acrobatice de-a lungul și de-a latul scenei, în diagonală, piramide, executate precis, atu ce denotă abilități și rezistență fizică uimitoare, mobilitate ieșită din comun și nu exagerez cu nimic. Mai ales că toate acrobațiile sunt susținute de expresii corporale, ferme, ținută, corelare cu aranjamentele muzicale.

Les nuits barbares ou les premiers matins du monde/Barbarian Nights, coregraf Herve Koubi, asistent coregraf Faycal Hamlat, a avut premiera în 2015, fiind spectacolul distins cu numeroase premii naționale și internaționale, considerat de critica de specialitate, capodopera sa. Spectacol care funcționează grație unor succesiuni de imagini și stări. În care ansamblul este protagonistul, personajul principal. Dansatorii, 14 la număr, crează structuri coerente, cursive, cu mesaje ce trebuie deslușite aproape de la primii pași. Este remarcabilă, trebuie să menționez acest lucru, fuziunea stilurilor, treceri rapide, granițe care nici se văd. Cât privește coloana sonoră, ea îmbină fragmente din Mozart, Faure, Richard Wagner, muzică tradițională algeriană, sonorități orientale. Este, vă rog să admiteți ideea, un dialog al culturilor. Tema face trimitere directă la cultura mediteraneană. În fine, costumele sunt de o austeritate surprinzătoare.

Dacă e să rezum într-un singur cuvânt, spectacolul semnat de Herve Koubi, atunci vă propun spectacolul aproape simfonic. Temele vizuale apar, dispar, revin mai mult sau mai puțin modificate, construcție cinematografică.

Atu-urile reușitei artistice stau în coeziunea grupului și revin la ceea ce am remarcat la început. Nu există un anume dansator, există doar anasamblul. Apoi, apoi se mai poate vorbi despre încrdere reciprocă, despre sincronizare perfectă, lumina care este personaj în sine/light design realizat de Lionel Buzonie, un clar obscur cu trimitere la o istorie culturală comună care se pierde în negura timpului. Și încă un amănunt important, dansatorii nu provin din școli clasice de balet. De aici și uimirea, de zici și plăcerea de a-i urmări. Poate edițiile următoare ale festivalului opera Aperta să propună și alte lucrări semnate Herve Koubi, mă gândesc la Sol invictus, Odyssey sau Boys don t cry.

Demostene Șofron