Opera Aperta 10 | Operă, balet, musical, simfonic, recitaluri camerale…

Ediția aniversară 10-organizatoare Opera Națională Cluj-Napoca-propune din nou, ieșirea specatcolului liric din spațiul convențional și întâlnirea lui cu Orașul, într-o formulă accesibilă unui public divers. Iar alegerea spectacolului de flamenco pentru începutul festivalului, Dance for Me, s-a dovedit a fi extrem, extrem de inspirată. Flamenco reprezintă una dintre cele mai directe forme de comunicare scenică, în care emoția ajunge la spectator înainte chiar de a înțelege simbolurile sau textele.

Invitarea ansamblului Granada Flamenco Ballet aduce pe scena clujeană una dintre cele mai reprezentative expresii ale culturii andaluze, flamenco, limbaj scenic în care ritmul, gestul și emoția se contopesc într-o experiență artistică de o intensitate deosebită. În plus, trebuie să vedem Dance for Me ca o întâlnire între tradiție și creația contemporană.

Dance for Me nu este spectacolul pe care-l privești detașat, ci unul care te cucerește de la primele note și primii pași. Primele acorduri și primele mișcări ale dansatorilor crează instantaneu o tensiune scenică prezentă până la ultimele acorduri.Este unh univers de sunet, mișacre și culoare dominat de ritm, de energie, emoție, în care fiecare nouă secvență o amplifică pe precedenta.

Spectacolul nu spune o poveste în sensul clasic al cuvântului. Propune o suită de imagini coregrafice și stări sufletești, construite cu migală și o remarcabilă coerență dramaturgică. Alternanța dintre momentele de forță expresivă și cele lirice conferă întregului echilibru și nu numai echilibru, referindu-mă strict la valoarea expresivă a flamenco-ului.

Coregrafia semnată de nume de referință cum sunt Patricia Guerrero (una dintre cele mai apreciate personalități ale dansului spaniol contemporan), Javier Martos (director artistic), Mariano Bernal și Raimundo Benitez, impresionează prin dinamism, dar și prin modul în care sunt puse în valoare atât mișcarea colectivă, cât și personalitatea fiecărui dansator în parte. Ansamblurile sunt riguros articulate, desenul tehnic foarte bine pus la punct, permanentă mobilitate, temperament artistic în toate cele trei componente fundamentale, cântec, dans și chitară. Iar ca elemente specifice trebuie menționate structura ritmică, bătăile din palme, jocul de picioare, improvizația controlată.

Dance for Me prezintă flamenco într-o formulă scenică amplă, fără a pierde autenticitatea tradiției andaluze. Lucrarea în sine are ca punct de plecare spiritul orașului Granada prin universul poetic al lui Lorca, muzica lui de Falla și energia tradiției Zambra gitana. Fiecare pas, fiecare bătaie a tocului, fiecare gest al brațelor, fiecare privire contribuie la construirea tensiunii dramatice și ridicarea ei la rang de artă.

Dansatorii impresionează prin sincronizarea impecabilă, disciplină colectivă. Sunt dinamici, explozivi chiar. Virtuozitatea tehnică este pusă în slujba expresiei, iar dialogurile pe axa mișcare-ritm-muzică transformă fiecare tablou într-o demonstrație de forță artistică.

Cell OPERA

Douăzeci de violoncele pe aceeași scenă-Bokor Ella, Ștefan Cazacu, Ciprian Câmpean, Vlad Câmpean, Dula Rebeka, Alexandra Guțu, Kostyak Elod, Kostyak Emeric, Horațiu Ludușan, Maksay Csabi, Mircea Marian, Ortenszky Gyula, Filip Papa, Radu Sinaci, David Soma, Răzvan Suma, Szenkovic David, Torok Zsolt, Vilhelm Andras, percuție Cristina Chiosea, sintetizator Paul Ilea, dirijor Tiberiu Soare-reprezintă, înainte de toate, o experiență sonoră rară. Nu prin spectaculozitatea efectului vizual, ci prin bogăția de culori pe care violoncelul le poate dezvălui atunci când devine protagonist principal. Programul serii este dovada vie că violoncelul poate depăși cu ușurință rolul tradițional din orchestră, asumându-și liniile melodice, pulsația ritmică în partituri din cele mai diverse ca stiluri și școli componistice. Cele douăzeci de violoncele au construit, de la rafinamentul lui Ravel din Bolero la lirismul verdian din La Traviata și până la exuberanța tango-ului sau a muzicii de film, un univers sonor coerent, cursiv, expresiv.

Programul, construit inteligent și bine condus de Maestrul Tiberiu Soare, a pus în valoare versatilitatea instrumentului. Bolero-ul lui Ravel (arr. James Barralet) și-a păstrat construcția graduală, câștigând printr-o căldură timbrală aparte. Paginile din la Traviata (arr. Vasily Stepanov) au evidențiat cantabilitatea aproape vocală a violoncelului, fragmentele din Lacul lebedelor (arr. Mladen Spasinovici) au impresionat prin lirism și eleganță, în timp ce Tangoul în re major de Albeniz au adus ritm, culoare, plus de temperament.

Ceea ce rămâne însă în memoria ascultătorilor-plină curtea interioară a UBB-ului-este noblețea sunetului. Rareori pot fi ascultate nuanțele pe care violoncelul le oferă; de la sonoritățile ample și catifelate la accente viguroase, pianissime de mare finețe, legato-uri ce apropie instrumentul de vocea umană.

Sub bagheta experimentatului dirijor, cele douăzeci de violoncele au respirat ca un singur organism muzical. Și, repet, violoncelul a fost invitatul și protagonistul serii, lucru mai important de reținut decât simpla enumerare a pieselor din program.

Demostene Șofron