Trump poate fi o povară, iar Orbán a dispărut, dar extrema dreaptă europeană nu este în declin

The Guardian

Să nu tragem concluzii greșite din alegerile din Ungaria sau din problemele președintelui SUA, este de părere Cas Mudde.
Înfrângerea zdrobitoare a lui Viktor Orbán în alegerile din Ungaria de luna trecută a dus la o izbucnire de optimism democratic. În întreaga lume, democrații trag învățăminte din rezultate și speculează despre declinul extremei drepte. Există simultan un consens că Donald Trump a trecut de la sursă de inspirație la „povară” pentru extrema dreaptă globală.
Deși căderea lui Orbán are o mare semnificație simbolică și consecințe importante pentru politica UE (vezi acordul UE-Ucraina), ar trebui să fim foarte atenți să nu interpretăm prea mult acest lucru din trei motive.

În primul rând, în ceea ce privește lecțiile despre cum să fie învinși așa-numiții democrați iliberali, trebuie să ținem cont că Orbán a fost la putere timp de 16 ani, o perioadă excepțional de rară. Acest lucru i-a permis să supravegheze nu doar o transformare politică a Ungariei, ci și una economică și socială. Înfrângerea sa nu a fost o respingere a politicilor sale de extremă dreaptă, cu siguranță nu a politicilor sale anti-imigrație (care sunt în mare parte susținute de viitorul prim-ministru, Petér Magyar), ci a situației economice grave a țării și a acuzațiilor de corupție masivă sub regimul Orbán.
Victoria lui Magyar, care a depus jurământul sâmbătă, nu a fost atât o susținere a politicilor sale, cât o consecință a campaniei sale neobosite în afara bastioanelor tradiționale ale opoziției, în cele mai strategice circumscripții dintr-un sistem electoral extrem de disproporționat. Deși această strategie ar putea da roade în moduri similare în sisteme majoritare precum Franța, Regatul Unit și SUA, ar avea un impact mult mai redus în sisteme proporționale precum cel din Țările de Jos. Totuși, așa cum a arătat Zohran Mamdani în New York City, mobilizarea la firul ierbii și bătutul la uși, în stil vechi, încă mai contează.

În al doilea rând, deși extrema dreaptă europeană și-a pierdut liderul neoficial, nu este în declin. Sigur, și alte partide de extremă dreaptă au pierdut recent alegeri (în Bulgaria, de exemplu) sau puterea (Țările de Jos). Dar partidele de extremă dreaptă rămân la guvernare într-o varietate de state membre UE (Cehia, Italia) și conduc în sondaje în alte câteva (Austria, Franța). Realitatea este că extrema dreaptă este aici ca să rămână, iar multe dintre partidele sale sunt la fel de consolidate ca partidele (fostului) „mainstream”. Și, ca alte partide, sprijinul lor electoral fluctuează și este influențat de factori interni și externi, precum corupția, conflictele interne și crizele de guvernare.

Mai important, integrarea și normalizarea actorilor și ideilor de extremă dreaptă continuă nestingherite. Italia Giorgiei Meloni a devenit un loc de pelerinaj obligatoriu pentru politicienii care încearcă să se prezinte drept duri în privința imigrației – de la președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, până la Keir Starmer. Partidul Popular European (PPE), alianța politică la nivelul UE a partidelor de centru-dreapta, colaborează acum deschis cu partidele de extremă dreaptă pentru a adopta legislație în Parlamentul European, în timp ce continuă să cocheteze deschis cu Meloni.
Iar această colaborare nu se limitează la imigrație. Încă de la alegerile UE din 2024, PPE adopta scepticismul extremei drepte față de criza climatică și protecția mediului, într-un efort de a împiedica fermierii nemulțumiți să treacă de partea extremei drepte.

În al treilea rând, este adevărat că Trump este în acest moment „toxic” pentru extrema dreaptă, deși acest lucru nu a avut niciun efect semnificativ asupra alegerilor din Ungaria. Dar această problemă a toxicității nu este statică. Simplu spus, când președintele SUA amenință să ocupe Groenlanda și să părăsească NATO sau introduce tarife comerciale împotriva UE, el este o povară pentru partidele europene de extremă dreaptă. Dar când este asociat în principal cu politici anti-establishment și anti-imigrație sau cu presupusa sa luptă împotriva „sistemului” și a „wokeness”, steaua lui răsare din nou în cadrul extremei drepte – deși alegătorii europeni ai extremei drepte sunt, în ansamblu, destul de sceptici față de Trump. Prin urmare, mult-celebrata „despărțire” dintre Meloni și Trump este strategică mai degrabă decât ideologică și, în consecință, va fi temporară, nu permanentă.

Dar Trump ajută extrema dreaptă europeană pur și simplu prin faptul că este președintele SUA. Pentru că ori de câte ori președintele celei mai puternice țări din lume spune ceva, acel lucru nu este, prin definiție, marginal din punct de vedere politic. Mai mult, mare parte din ceea ce spune el, oricât de extrem, este normalizat și raționalizat în discursul mass-mediei și al politicienilor din mainstream – uitați-vă doar la servilismul secretarului general al Nato, Mark Rutte. Asta înseamnă că argumente similare devin mai dificil de marginalizat în contextul european.

Și mai rău, pentru că comportamentul lui Trump este atât de extrem și adesea pare dezechilibrat, este foarte ușor ca liderii europeni de extremă dreaptă să pară „moderați” prin comparație – la urma urmei, el sau ea „nu este la fel de rău/rău ca Trump”. Această comparație nesfârșită și incapacitatea de a accepta că pot exista diverse nuanțe ale extremei drepte îi ajută pe politicienii abili, precum Meloni. Neacționând agresiv, imprevizibil și zgomotos precum Trump (sau, în propria ei țară, Matteo Salvini), ea este confundată cu o simplă „conservatoare”, mai degrabă decât cu o politiciană a dreptei radicale. În plus, este ajutată și de sexismul implicit al multor observatori, care presupun că femeile sunt mai puțin extremiste și ideologice decât bărbații.

Toate acestea nu înseamnă să îi răpim ceva lui Magyar sau minunatului popor maghiar care i s-a opus și l-a înlăturat pe Orbán – și în special numeroșilor maghiari de stânga care au votat pentru un politician de dreapta pentru a salva democrația. De asemenea, nu înseamnă să negăm semnificația simbolică a înfrângerii lui Orbán. Ar trebui cu siguranță să celebrăm această victorie importantă. Dar ar trebui să facem asta fără generalizări și simplificări, astfel încât să ne asigurăm că victorii electorale similare pot fi obținute în Europa și în SUA.

HINT

Și mai rău, pentru că comportamentul lui Trump este atât de extrem și adesea pare dezechilibrat, este foarte ușor ca liderii europeni de extremă dreaptă să pară „moderați” prin comparație – la urma urmei, el sau ea „nu este la fel de rău/rău ca Trump”. Această comparație nesfârșită și incapacitatea de a accepta că pot exista diverse nuanțe ale extremei drepte îi ajută pe politicienii abili, precum Meloni.

AUTOR
Olandezul Cas Mudde este profesor de afaceri internaționale la Universitatea din Georgia și autor al cărții The Far Right Today