Cinci mituri excesive despre ţigani, nomazi şi romi

The Independent

Ţiganii fac toţi nunţi copioase şi locuiesc în rulote sau provin din Europa de Est şi se gîndesc constant să emigreze în Marea Britanie pentru a trăi din beneficiile sociale. Sînt toate acestea adevărate sau false? Alex Kann, director general şi editor al “Community Channel”, risipeşte unele dintre mituri şi stereotipuri în emisiunea “The Gypsy, Roma and Traveller Season”.

Mitul numărul unu: Toţi ţiganii locuiesc în rulote.

Deşi este o parte bine cunoscută din componenta culturală a stilului de viaţă al ţiganilor, nomazilor şi romilor (TNR), nu toţi ţiganii locuiesc în rulote şi majoritatea celor 300.000 de romi şi nomazi din Marea Britanie sînt stabiliţi, mai degrabă decît să se mute din loc în loc. Aşa cum a declarat pentru BBC colaboratorul publicaţiei online “Travellers” Times” Jake Bowers, aproximativ jumătate din comunitatea TNR din Marea Britanie trăieşte în locuinţe permanente, în timp ce alţii trăiesc în locuri publice autorizate pentru rulote sau în campinguri private, cu permisiunea de şedere pe termen lung, toate fiind supuse impozitării consiliului municipal şi plăţii utilităţilor. O mică minoritate trăieşte în tabere temporare neautorizate, care nu beneficiază de serviciile consiliului municipal.

Mitul numărul doi: Toţi ţiganii îşi fac nunţi copioase şi poartă haine provocatoare.

Este vorba de un stereotip major despre modul de viaţă al ţiganilor, care este bătător la ochi, frapant şi destinat să atragă atenţia. Dar, la fel cum polonezii nu au o imagine completă despre britanici atunci cînd văd o petrecere de bărbaţi la Varşovia, tot aşa nu poţi avea o imagine completă despre culturile TNR văzîndu-le prin prisma unor programe de divertisment.

Mitul numărul trei: Ţiganii, romii şi nomazii nu sînt dornici să muncească, sînt lipsiţi de educaţie şi aspiră să trăiască din asistenţa socială.

Dacă dai căutare pe unele website-uri cu cuvîntul “ţigan” sau “rom”, găseşti poveste după poveste care perpetuează mitul că comunitatea TNR este dominată de infracţionalitate, evaziune fiscală şi şomaj voluntar. Nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr. Membrii comunităţilor TNR sînt de fapt slab reprezentaţi statistic în rîndul populaţiei penitenciare din Marea Britanie. La fel ca în oricare altă comunitate, găseşti infractori, tot aşa cum găseşti profesori, asistenţi medicali, ofiţeri de poliţie, artişti şi întreprinzători.

Mitul numărul patru: Toţi ţiganii sînt străini.

Există o lipsă de înţelegere cu privire la distincţia dintre nomazi (în special irlandezi) şi romi, fiecare cu o etnicitate şi o istorie a migraţiei diferită între ei. Grupurile TNR au fost parte a societăţii şi culturii britanice timp de peste 500 de ani, primele înregistrări autentice ale prezenţei ţiganilor datînd din 1505, în Scoţia, şi 1514, în Anglia. Mulţi dintre actualii nomazi irlandezi au venit din Irlanda în secolul al XIX-lea şi după al Doilea Război Mondial pentru a lucra la proiecte de construcţii şi autostrăzi. Ţiganii velşi sînt cunoscuţi drept Kale şi au fost prezenţi în Marea Britanie încă din secolul al XVI-lea, la fel ca romii scoţieni şi englezi, primele înregistrări referindu-se la ei ca “egipteni”. Romii au o origine etnică diferită de nomazi, care a fost recent atribuită lingvistic şi genetic Indiei de Nord, în urmă cu o mie de ani (deşi există încă o dispută pe această temă). Cel mai recent val de imigraţie a romilor a venit din Europa de Est post-comunistă, în anii 1990 şi dupa 2004, cînd unele ţări din regiune au aderat la Uniunea Europeană.

Mitul numărul cinci: Marea Britanie va fi inundată de imigranţi romi în căutare de bunăstare, care vor veni din România şi Bulgaria anul viitor.

BBC a realizat recent un sondaj în România şi a constatat că doar 1% din respondenţi au declarat că vor căuta de lucru în Marea Britanie în 2013 sau 2014. În timp ce romii din Europa de Est au venit în Marea Britanie din anii 1990, la fel s-a întîmplat şi cu alte grupuri din regiune, dintre care mulţi au format o parte integrantă a societăţii britanice, în contextul în care alţii au decis să se întoarcă în ţara lor.