Din Germania, pentru FĂCLIA de Cluj: Turneul actorilor Monica Davidescu şi Dan Tudor în Germania – februarie 2013 (impresii din Stuttgart)

foto teatru Cum sa scapi sentimenteSpectatorii români au avut ocazia să se bucure de un nou spectacol valoros a doi actori ai Teatrului National Bucureşti, ”Cum să scapi de sentimente”, în turneul organizat de Asociaţia ”A. I. Cuza” din Heidelberg şi Forumul Român-German din Stuttgart. Piesa lui Paul Ioachim este un fel de hibrid minimalist între Avarul lui Molière şi teatrul absurdului din Scaunele lui Eugen Ionescu.

Doi tineri se întîlnesc şi se îndrăgostesc – pînă aici nimic neobişnuit, se întîmplă de milioane de ori pe zi pe pămînt, însă ei decid, la iniţiativa soţului ultraraţional şi pragmatic, să economisească ”la sînge”. Într-o scenă de umor antologic, ei completează o listă cu cheltuielile din ultimele zile: ”Zero lei!”, anunţă amîndoi cu mîndrie triumfătoare. Avariţia devine obsesie, extinzîndu-se, ”firesc”, şi asupra sentimentelor, pe care ei doresc, de asemenea, să le ”extirpe” din viaţa lor! Aceasta, cred ei, ar fi apoteoza vieţii perfecte. Aparent e vorba, iniţial, doar de un ţel economico-financiar; în realitate, o viaţă umană ”deshidratată” de orice urmă de emoţie, sentimente şi valori umane se răzbună şi îşi aduce la realitate/viaţă ori chiar distruge ”aberaţiile creaţiei”. Pentru că, vedem acum, nu doar noaptea raţiunii naşte monştri, ci şi prea multa raţiune – adică lipsa sentimentelor. Din păcate, piesa atinge doar tangenţial adevărata şi marea temă dramatică a Zeitgeist-ului actual: spiritul secolului atît de duşmănos valorilor şi sentimentelor umane!

Cei doi protagonişti formează un cuplu redutabil, ce se completează perfect în alegerea şi stăpînirea stilului şi mijloacelor comice. Dan Tudor a finisat un rol ce ne aduce aminte de renumitul Buster Keaton, omul&actorul care nu a zîmbit niciodată: el acţionează conform principiilor sale de ”reducere a vieţii” într-un mod ce creează mult comic de situaţie, nu în cele din urmă în contrast cu debordanta sa soţie.

Monica Davidescu interpretează cu vervă un rol dificil, pendulînd maiestuos şi cu mult comic între umilinţă, acceptare totală şi dorinţa atît de umană de a avea dreptul de a gusta pur şi simplu bucuriile mai mari, dar şi micile plăceri ale vieţii. Nu întîmplător, femeia se va revolta, la început încă involuntar, fidelă esenţei genului ei de ”fiinţă care naşte/este însăşi viaţa” şi e, de fapt, natura per se!

Ei se vor ”auto-trăda” în final, demonstrînd, încă o dată, că aberaţia negării vieţii nu e posibilă şi aduce doar distrugere: NATURA NU UITĂ ŞI NU IARTĂ NICIODATĂ!

Dan Tudor stăpîneşte regia cu o mînă sigură în varierea ritmurilor piesei, în alternarea şi mixajul discret, dar de efect a sensul diferitelor mijloace comice.

La final, cei doi actori, de remarcabilă valoare dramatică, au fost răsplătiţi cu aplauzele şi ovaţiile prelungite ale spectatorilor ridicaţi în picioare.

© Eugen Cojocaru

http://de.wikipedia.org/wiki/Eugen_Cojocaru – cojocarueugene@yahoo.co.uk

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.