În scandalul cărnii de cal, sistemul UE îşi expune punctele slabe

Financial Times

Uniunea Europeană şi-a creat un sistem de siguranţă alimentară în urma “crizei vacii nebune” în anii “90, care prevede capacitatea de a urmări carnea înapoi la sursă şi cooperarea între autorităţile de reglementare naţionale. Cu toate acestea, acest sistem a fost pus la încercare în ultimii ani de o serie de scandaluri, care relevă natura tot mai complexă a lanţurilor de aprovizionare din industria alimentară. Cel mai recent caz, încă în desfăşurare, pare a fi chiar şi mai complicat. Acesta ar implica vînzarea de carne de cal de la un abator din România unui furnizor francez prin intermediul unui comerciant cipriot şi ulterior unei companii franceze de prelucrare a alimentelor, înainte de a ateriza pe rafturile supermarketurilor din Marea Britanie şi Franţa.

“Numărul de intermediari este atît de mare, încît nu se poate controla filiera. Există oameni care comit fraude, care încearcă să trişeze”, a declarat Stéphane Le Foll, ministrul francez al agriculturii. În cazul identificării unui risc pentru sănătate, aşa cum s-a întîmplat în 2011, în timpul unei epidemii mortale declanşată de bacteria e.coli, Comisia Europeană are autoritatea de a suspenda sau interzice transporturile alimentare. Pe de altă parte, este mai puţin clar ce rol joacă CE în caz de fraudă. Pînă în prezent, aceasta a ales să diminueze din importanţa scandalului, indicînd – prin vocea unui purtător de cuvînt al comisarului european pentru sănătate, Tonio Borg – că nu este vorba despre o problemă de sănătate, ci de una de “etichetare”.

În cazul de faţă însă, sistemul îşi expune şi punctele slabe. Unul dintre acestea este legislaţia privind etichetarea produselor pentru alimentele procesate, cum ar fi lasagna, care obligă companiile să dezvăluie tipul de carne utilizat, dar nu şi ţara de origine. Deşi unii parlamentari europeni au solicitat cerinţe mai stricte în acest sens, acestea au fost considerate, în general, imposibile.