Ciclul vicios

RADU VIDA

Nu eu spun: ci FMI. Mai noii noştri prieteni, de care nu vom scăpa-n veci! Poate că este exagerată comparaţia cu lanţul trofic. Dar Fondul Monetar Internaţional are în caracteristicile de manifestare toate trei elementele componente ale acestuia: sînt şi prădătorii, şi saprofagi şi hiperparaziţi. N-am spaţiu de detaliere. Spun doar că o cheltuire prea ambiţioasă a banului  (public), îndatorarea exagerată a guvernelor şi goana politicienilor după subjugarea mai micilor parteneri de afaceri (vorbesc de ţări mici, desigur) au condus la o degringoladă mai ceva ca la Marea Criză. Şi, credeţi-mă, e  aproape superfluu să dăm vina (doar) pe lipsa unor conflicte armate, care să reducă numărul competitorilor şi să crească apetitul pentru relansare economică.

Vina cea mare o poartă pauperizarea. Dacă şi comisarul pentru economie, Oli Rehn, spunea că Europa trebuie să rămînă pe făgaşul austerităţii…

Bogăţia nu are miros, iar tentaţiile pentru acumulare incomensurabilă există de cînd lumea. Atîta doar că tehnologiile actuale, formele mai subtile de exploatare şi controlul tot mai… liberal al acumulărilor financiare şi materiale au condus la polarizări nemaiîntîlnite în istoria omenirii. Scăderea producţiei industriale nu face parte din aşa-zisul „ciclu vicios”, descoperit de FMI. Asta pentru că motivele reale ale diminuării producţiei manufacturiere în cele mai multe ţări ale lumii se datorează politicilor. Citiţi: şmecheriilor, nemerniciilor, privatizărilor, furturilor, cum vreţi! Căderea, sau, mă rog, clătinarea serioasă a sistemului financiar şi comprimarea economiei nu pot concura cu mîrşăviile bancare şi, cu atît mai puţin, cu speculaţiile bursiere.

În consecinţă, bunurile de capital, cele de uz curent şi cele intermediare, industria energetică, precum a producţiei de valori de folosinţă îndelungată au scăzut. Un raport al Organizaţiei pentru dezvoltare industrială a ONU arată că producţia industrială scade mereu din 2009 încoace. Şi – asta în ţările industrializate! Vă miră? Nu trebuie. Pentru că accesul la tehnologie şi speculaţiile mai marilor zilei fac cît de un război mondial. Benefic tot pentru cei mari şi tari. În trimestrul al III-lea din acest an, Marea Germanie şi-a scăzut producţia industrială cu 1,7% , faţă de perioada similară a anului trecut. S-a întîmplat ceva în Germania? Nu, dacă excludem o uşoară creştere a şomajului. Franţa şi Marea Britanie şi-au diminuat producţia cu 1,9 şi 0,9%. Iar Italia  şi Japonia cu 6,2 respectiv 4,6%. Pe de altă parte, ţările emergente şi-au menţinut un ritm relativ ridicat de creştere. Procentul este de 6,6%, la acest record contribuind din plin China (9,2%), Mexic (4,1%) şi Turcia (3,3%).

Această evidentă încetinire a producţiei industriale în Vest şi de menţinere a producţiei manufacturiere în Est ne face să concluzionăm că , la nivel global, bogăţia se concentrează în mîinile ţărilor bogate, iar cei care… trag, au de împărţit doar sărăcia. De ce? Pentru că  „ciclul vicios” al FMI-ului, la care se adaugă, cum am spus, activitatea bursieră, permite ca munca să fie subevaluată, iar gargara răsplătită. Incredibilele metode de a uzurpa banul săracilor lumii (traininguri, expertize, consultanţe, evanghelizări, monitorizări şi alte farafastîcuri) permit alunecarea financiară spre lumea şi aşa bogată a celor bogaţi. Fără îndoială că polarizare se întîmplă şi în ţările emergente (China, spre exemplu, este ţara cu o mînă de oameni foarte bogaţi şi o enormă masă de săraci).

Restul e doar poveste de adormit zbaterile celor mulţi. Politică, cu alte cuvinte.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.