Statele “dezbinate” ale Americii: Minorităţile au început să conducă majoritatea

Kommersant

Realegerea ca preşedinte al SUA a lui Barack Obama, care l-a învins pe contracandidatul său republican Mitt Romney cu o diferenţă minimă, a dezvăluit o tendinţă clară: în locul fostei unităţi a societăţii americane, care se consolida în jurul ideilor de patriotism şi valori tradiţionale, se remarcă dezbinarea în două Americi. În rolul părţii perdante se află populaţia albă a SUA, în timp ce viitorul ţării este determinat din ce în ce mai mult de reprezentanţi ai diasporelor. Astfel, minorităţile încep să conducă majoritatea.

A doua victorie a lui Obama în alegerile prezidenţiale din SUA i-a făcut pe mulţi să remarce diferenţele majore faţă de campania prezidenţială din 2008. Cu patru ani în urmă afro-americanul Obama se poziţiona ca întruchipare a visului american şi “preşedintele tuturor americanilor”, capabil să se ridice deasupra intereselor înguste de partid. Astăzi se poate constata: lui Obama nu i-a reuşit acest lucru.

Barack Obama a cîştigat într-o ţară care din alegeri în alegeri se dezbină în funcţie de tot mai multe criterii: naţional, religios, cultural, material, de sexe. Tocmai în aceasta constă principala tendinţă a vieţii americane din ultimii ani, iar înfrîngerea lui Mitt Romney a demonstrat că principalii factori de cimentare ale fostelor decenii, cele pe care se baza candidatul republican – patriotismul şi apelul la valorile tradiţionale ale vechii Americi creştine, aşa-zisul “heartland” – se diluează vertiginos şi îşi pierd vechea influenţă asupra alegătorilor.

În locul lor vin valorile promovate de America minorităţilor. Devine evidentă o legitate curioasă: votînd de pe poziţii de solidaritate, luate împreună aceste minorităţi iniţial neamericane încep să decidă regulile jocului şi să supună voinţei lor fosta majoritate albă a vechilor stăpîni – pe “adevăraţii americani”.

Încercarea disperată a lui Romney de a demonstra că, în ultimii patru ani, SUA au fost conduse de “cel mai neamerican preşedinte” din istoria lor, incapabil chiar să-şi dovedească originea americană, a fost în avantajul lui Obama. Ceea ce pentru Romney era “caz al istoriei”, pentru alegători a devenit o normă nouă. În final, “America neamericană” l-a ales pe “Obama neamerican”, iar voturile “americanilor adevăraţi” nu au fost suficiente pentru a-l înlătura de la Casa Albă.

Barack Obama a fost sprijinit de locuitorii marilor oraşe, în timp ce concurentului său i-au rămas periferiile şi regiunile rurale. S-au împărţit simpatiile bogaţilor şi săracilor: printre americanii care cîştigă peste 100.000 de dolari, adică reprezentanţi ai elitelor din afaceri, Romney a cîştigat cu scorul de 54 la44. Candidatul republican a fost sprijinit şi de majoritatea alegătorilor albi.

În schimb, minorităţile naţionale au votat pentru Obama. Cifrele privind modul în care au votat grupurile etnice sînt elocvente. Originarii din America Latină l-au sprijinit pe Obama în raport de 71 la 27. Cel mai surprinzător s-a dovedit sprijinul pe care l-au manifestat pentru Obama originarii din Asia: chinezii, indienii şi alte etnii, reprezentanţi în majoritate ai religiilor orientale (hinduism, islam, budism). “Asiaticii” l-au susţinut pe Obama şi mai convingător decît au făcut-o hispanicii: 73 la 26.

Chiar şi reprezentanţii comunităţii evreieşti s-au încadrat în tendinţa comună: Obama a fost sprijinit de 70% dintre evreii americani, iar Romney – de 30%, în pofida faptului că relaţiile lui Obama cu premierul israelian Benjamin Netanyahu nu sînt dintre cele mai bune, cei doi nereuşind să ajungă la un acord nici pe marginea problemei Iranului, nici a reglementării din Orientul Mijlociu (OM), în timp ce Mitt Romney a promis că, în cazul în care va deveni preşedinte al SUA, va pedepsi în scurt timp Teheranul.

Nu în ultimul rînd, diaspora afro-americană a fost destul de previzibilă: 90% au votat pentru Obama şi doar 10% pentru Romney.

Conştientizînd că în spatele lui Romney se află nu doar puternica elită a afacerilor, ci şi jumătate din America, Obama a declarat, la scurt timp după ce a fost reales preşedinte, că doreşte să aibă o întrevedere cu fostul său oponent, pentru a discuta cu acesta căile de dezvoltare a ţării. Acest pas a fost dictat nu doar de necesitatea conlucrării cu membrii Camerei Reprezentanţilor, în majoritate republicani, ci se doreşte de asemenea un gest în direcţia acelei părţi a naţiunii americane, ale cărei simpatii nu au fost de partea lui Obama nici în 2008, nici în 2012. Barack Obama a confirmat încă o dată că doreşte să devină “preşedintele tuturor americanilor”.

Între timp, principalul reproş care îi este adus lui Romney în propria sa tabără este acela că el a fost insuficient de puternic, nu acela că nu a putut manifesta flexibilitate şi toleranţă.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.