Uniunea monetară italiană – un nou scenariu pentru salvarea euro

Hamburger Abendblatt

Dacă cineva s-ar întoarce acum după cîteva săptămîni petrecute pe o insulă pustie, ar crede că nu s-au întîmplat prea multe în chestiunea crizei euro. Grecii au nevoie de un răgaz şi se roagă pentru o nouă amînare, finlandezii şi nemţii ameninţă puţin şi apoi dau repede înapoi, iar situaţia din zona euro rămîne, în continuare, tulbure. Din păcate, lucrurile nu mai stau chiar aşa.

Dincolo de suprafaţă, în statele din nordul UE creşte nemulţumirea. În Olanda vor avea loc peste două săptămîni alegeri, iar şeful executivului are dificultăţi majore în a-şi convinge concetăţenii de necesitatea economisirii în plan intern, în contextul în care statele îndatorate continuă să primească miliarde de euro. Ministrul finlandez de externe se întreabă în public dacă Europa nu ar funcţiona mai bine fără zona euro, iar în Germania, aproape trei sferturi din populaţie (61%) crede că Grecia ar trebui să părăsească zona euro, în timp ce doar 31% consideră că grecii ar trebui să păstreze în continuare moneda euro. Astfel că, în timp ce statele îndatorate demonstrează, prin strînsa lor colaborare, o nouă conştiinţă de sine, în statele solide din nordul UE politicienii sînt supuşi unor presiuni tot mai mari din partea electoratului.

Acestea sînt veşti proaste pentru Grecia, deoarece ambele tabere ar avea un interes în ieşirea Greciei din zona euro – aşa-numitul Grexit. Statele îndatorate ar putea miza pe faptul că, printr-un “şoc vindecător” se va mări presiunea asupra Germaniei, Finlandei şi Olandei, în timp ce alegătorii din statele nordice ar putea insista asupra acestei măsuri drastice pentru a se da un exemplu. Există însă riscul ca Europa să reitereze şocul Lehman Brothers. În septembrie 2008, Washingtonul a permis ca această bancă de investiţii să dea faliment, însă consecinţele au fost atît de dramatice, încît de atunci încolo statul a trebuit să pompeze miliarde de dolari pentru a salva orice bancă importantă din sistem.

Un scenariu similar în cazul unei ieşiri a Greciei din zona euro – la care se lucrează de multă vreme – ar putea impune acţiuni masive de salvare a Italiei, Spaniei şi Portugaliei, posibil chiar şi a Franţei.

Economiştii de la Commerzbank au elaborat un scenariu destul de plauzibil denumit “uniunea monetară italiană”. Printr-o creştere puternică a preţurilor şi a salariilor în statele din centrul şi nordul UE – deci printr-o devalorizare a euro -, cele din sud ar putea beneficia de un euro slab pentru a-şi îmbunătăţi competitivitatea, Europa reuşind astfel să ajungă la o egalizare. Aşa a procedat Italia timp de decenii – lira era slabă şi inflaţia mare. Evident că acest lucru nu a însemnat declinul economiei italieneşti, însă nu este nelegitimă întrebarea dacă problemele cu care ţara se confruntă în prezent nu sînt o consecinţă a acelor raporturi.

Preferabil ar fi să nu se ajungă la punerea în aplicare a acestui scenariu, însă alternativele sînt destul de improbabile. După doi ani de ajutorare continuă, Finlanda, Germania şi Olanda au devenit şantajabile – sînt în joc sume atît de mari, încît nu le-a mai rămas decît să aleagă între ciumă şi holeră. O destrămare a zonei euro va costa enorm, însă la fel şi salvarea sa. Astfel că pîrghia de care a făcut uz pînă acum Germania – solidaritate contra soliditate – nu mai poate funcţiona. Cu ce poţi să mai ameninţi, cînd deja sînt în joc sume de ordinul miliardelor?! Statele nordice “solide” nu mai sînt cele care impun regulile jocului, ci au ajuns captive într-o situaţie fără ieşire.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.