Dependenţi de FMI

RADU VIDA

…şi nu numai. Fondul Monetar Internaţional a reuşit să ne… prindă. Ne dă bani. Mulţi. Şi, din această cauză, dictează. Nu-i o noutate că se amestecă şi în politica generală a României. (Dar asta-i o altă poveste şi rămîne subiect pentru un alt comentariu).
Mai rău e că Fondul nu face ce trebuie. Sau, mai exact, face ce trebuie pentru alţii. Nicidecum pentru noi. Din păcate, mai toate vizitele de evaluare, corecţie şi aprobare nu au reuşit să convingă că, realmente, au intenţii bune. Ci, mai degrabă, răzbate ideea că ‘’ţin cu alţii’’, că fac politica marilor puteri ale continentului şi lumii. Nu e conspiraţie. Ci interes. Şi, din acest motiv, toate convorbirile sînt trecute sub tăcere sau, mai bine zis, sub imperiul evazivului. Cu toate acestea, răzbate din context anume atitudine.

La ultima vizită, bunăoară, delegaţia Fondului Monetar Internaţional s-a arătat îngrijorată de instabilitatea politică din ţara noastră. În public, la televizor, vreau să spun, delegaţia ne-a uzat nevricale şi a vorbit cu toată diplomaţia posibilă în aceste cazuri. Nu ne-am mirat nici că n-au fost imparţiali, debitînd doar spusele opoziţiei şi repetînd, aproape cuvînt cu cuvînt, inepţiile europarlamentarului Monica Macovei: cum că am fi problema politică a Europei. E îmbucurător faptul că FMI a rezolvat problemele politice cu Albania, Serbia, Georgia, Dagestan, Abhazia, Kîrgîstan, Azerbaidjan. Şi că nu are nici un fel de probleme financiare şi monetare cu Grecia, Italia, Spania, Ungaria, chiar Polonia şi Franţa.  Doamna director Christine Lagard nu face riduri cînd vorbeşte de zona euro şi criza profundă în care se află, dar vrea să facă lifting cînd lacheii ei aduc vorba de România.

Am descifrat şi cauza pentru care antemergătorii bubulilor acestei lumi sînt supăraţi pe noi. N-am făcut privatizările (!?!). Mai exact, n-am vîndut (pe nimic, dacă nu se poate pe gratis) compania Tarom, CFR Marfă, ce a mai rămas din Hidroelectrica şi nu ne-am ţinut de cuvînt în ceea ce priveşte înstrăinarea bogăţiilor subsolului care ne-au mai rămas: cupru, argint, aur, metale rare, uraniu ş.a.m.d. Asta e apărarea lor! Nu pot raporta consorţiilor internaţionale (care au bani şi vor şi mai mult) că în România e pustiu, că nu mai avem nimic, că totul e în mîinile corporaţiilor.  Că n-am devenit sclavii perfecţi ai secolului XXI, posesori doar de braţe de muncă, fără creiere, care hălăduiesc şi muncesc pentru prosperitatea globală. Nicidecum cea proprie.

La discuţiile cu oficialităţile române s-au spus multe lucruri. Nimic însă despre preocuparea (cuiva) pentru dezvoltare economică, locuri de muncă, prosperitate. Şi de ce s-o facă? Pentru a reface mari detaşamente de muncitori şi ţărani, organizaţi, liberi, prosperi care vor din ce în ce mai mult? Dacă comunismul a ţinut în frîu dorinţa de mai mult şi mai bine prin dictatură şi opresiune, noua ordine mondială propovăduieşte libertatea pentru supravieţuirea în compromisuri. Iar proiectul aduce o şi mai accentuată polarizare, înghesuirea avuţiilor naţionale în mîinile corporaţiilor, ce au în spatele lor cîţiva potentaţi nebuni care, paşnic, vor să conducă lumea.

Repet: nu-i conspiraţie. Nici teorie. E pe faţă. La lumina zilei. Ne-au împuiat capul că statul este un prost administrator şi ne-au distrus (e drept, cu ajutorul cozilor de topor de la noi) tot ce aveam. Restul: au luat ei! Şi, în numele democraţiei moderne, întăresc singura pîrghie valabilă, care le menţine privilegiile: ordinea politică stabilită şi coerciţia.
De toate felurile!

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.