Banii altora?

RADU VIDA

Dacă stai să-ţi pleci urechea, nimeni, dar absolut nimeni din lumea asta nu are bani. Bancherii se plîng de lichidităţi, bogaţii de lipsă de cash… Ce să mai vorbim de săraci?! Pe de altă parte, toată lumea vrea să aibă bani, nu neapărat pentru a cheltui nesăbuit ci, mai degrabă, pentru a investi în ceva solid, valabil, care să aducă prosperitate sau măcar siguranţa zilei de mîine lor şi urmaşilor urmaşilor lor.

Evident că ne miră foarte cum de nu există un sistem eficient de împrumuturi băneşti. Treaba e simplă: băncile nu sînt ale noastre (CEC-ul nu se pune!). Evident că ele, filialele din ţara noastră sau de aiurea, trebuie să facă bani şi, într-un fel sau altul, să le transfere fie la sediile-mamă, fie în ţări mai slab dezvoltate, unde investiţiile fac repede-repede pui. Pe cale de consecinţă, băncile nu-şi fac de lucru cu persoanele fizice sau mici întreprinderi. Asta pentru că, un credit, în condiţile noastre de slabă dezvoltare, se recuperează greu (sau deloc), iar cîştigul este măcinat de inflaţie. Calea cea mai simplă? Împrumuturile către Stat. Cei care au dat undă verde revoluţiilor din Estul Europei au avut grijă să slăbească potenţialul economic, în aşa fel încît Statul să nu prea aibă de unde încasa bani. Aşa că, pentru susţinerea cheltuielilor, se împrumută.

Pe de altă parte, însă, veţi spune că există marea invenţie a fondurilor europene! Corect. Numai că aceste fonduri chiar sînt cu cîntec. Sînt şi nu sînt, cu alte cuvinte. Evident că şi în chestiunea atragerii fondurilor europene sîntem codaşii Uniunii. De ce?

Păi, să enumerăm cîteva nemernicii care s-au petrecut de-a lungul anilor şi care ne-au adus în situaţia de a fi arătaţi cu degetul. Nu vom acuza „forurile care este”, adică acele comisii care fac ca proiectele noastre să nu fie declarate eligibile. Există însă suficiente interese locale, care ne îndreptăţesc să spunem că, în final (adică nu mai departe de 2013, pentru că celălalt prag, 2020, poate fi scăpat în totalitate), aşadar, în final, vom trage linie şi vom constata că am pierdut timpul, am aruncat banii pe fereastră şi nu ne-am ales cu nimic. Din banii altora sau din banii noştri am pregătit o serie de „specialişti”, capabili, cică, să realizeze proiecte valabile. Numai că, odată şcoliţi, aceştia şi-au deschis tot felul de birouri de consultanţă şi numai de atragerea fondurilor europene nu se ocupă. Există o categorie de grupuri de proprietari, deţinători de societăţi agricole, păduri, srl-uri care au reale dificultăţi în obţinerea fondurilor structurale şi de coeziune. Dar mai există şi persoanele fizice, antreprenori şi persoane fizice autorizate, care ar putea accesa din banii altora. Şi să-şi dezvolte (sau, de ce nu, doar să înceapă) afacerea. De ce nu se întîmplă aşa? Din cauza birocraţiei. Şi, mai ales, din cauza funcţionarilor care se ocupă cu asemenea lucruri. Mai clar: pentru că acestora nu le iese nimic. Cum bugetaru-i bugetar, locul călduţ şi cu prime grase, interesul este „0”. Veţi spune că aceşti funcţionari, evident mai bine plătiţi, ar avea interesul să obţină bonusurile de pînă la 70% din afacere, pentru un proiect eligibil. Fals. E mai simplu să nu-şi bată capul cu atragerea fondurilor europene, decît să se încurce în hăţişul legislaţiei continentale şi să ajungă la… cremenal.

Neîndoielnic că vom fi luaţi în vizor. Pentru că, după atîtea reproşuri, mai marii Europei vor invoca faptul că nu avem nevoie de banii lor şi,

în consecinţă, îi vor destina altora. Vi se pare imposibil? Doar e criză şi la ei, nu? Noi, însă, ca ţară, vom fi obligaţi, în continuare, să ne plătim dările către Europa.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.