Felul în care tratăm copiii le afectează dezvoltarea psihică şi somatică

Felul în care tratăm copiii le afectează dezvoltarea psihică, conform unui studiu realizat pe copiii din România, transmite WWLtv.com. Atunci cînd medicii examinează imaginile creierului copiilor expuşi la traume, efectele acestor traume sînt la fel de vizibile ca şi oasele fracturate privite într-o radiografie. Aceste „cicatrici” vizibile pe creier le afectează copiilor comportamentul şi modul în care gîndesc, dar şi felul în care se dezvoltă somatic.

De asemenea, conform acestui studiu, coordonat de Dr. Stacy Drury, expert în psihiatrie şi genetică, felul în care sînt trataţi copiii poate influenţa şi durata de viaţă a acestora. Acest studiu a început în anul 2000 şi a fost realizat pe copii din orfelinate din România.

„Înainte de acest studiu, în cazul orfanilor, nimeni nu putea spune cu certitudine dacă creşterea într-o familie adoptivă sau la un asistent maternal este mai bună decît creşterea într-o instituţie”, explică Dr. Drury, de la departamentul de Psihologie pediatrică de laTulane, expertă în asistarea copiilor expuşi la experienţe traumatice.

După ce a contribuit la organizarea unui cadru familial ideal pentru orfanii plasaţi în grija asistenţilor maternali, şi după ce i-a ajutat pe aceşti asistenţi maternali să-şi dezvolte un tip de interacţiune aproape ideal cu copiii, medicii au aflat o serie de informaţii importante pentru toţi părinţii cu privire la dezvoltarea psihologică a copiilor.

Funcţiile cognitive ale copiilor s-au îmbunătăţit semnificativ, nu au mai existat semne de depresie, iar inteligenţă şi capacităţile de limbaj şi vocabular s-au dezvoltat exponenţial. „Copiii, în special cei mai mici, au nevoie de o relaţie foarte personală cu asistentul maternal care trebuie să se dedice micuţilor. O astfel de relaţie contribuie nu doar la dezvoltarea psihologică a copiilor ci şi la cea biologică”, a explicat Dr. Drury.

Apoi, într-o altă etapă a studiului, medicii au examinat bagajul genetic al copiilor, concentrîndu-se în special asupra ceasului biologic al fiecăruia, teleomerii din fiecare celulă. „Cu cît un copil şi-a petrecut mai mult timp într-un cadrul instituţionalizat de îngrijire şi creştere (orfelinat), cu atît are teleomerii mai scurţi”, ceea ce semnifică o vîrstă biologică mai mare şi o mortalitate celulară mai rapidă, conform studiului.