Criza economică spaniolă

El Mundo

Situaţia delicată a Spaniei, care a fost deja adusă în discuţie la 5 aprilie de preşedintele Nicolas Sarkozy, la conferinţa de presă unde şi-a prezentat programul politic, a devenit un cal de bătaie în discursurile mai multor aspiranţi la palatul Elysée.

Astfel, candidatul de centru François Bayrou a avertizat cu privire la “catastrofa” pe care o poate reprezenta acumularea de datorii, subliniind că Franţa ar putea ajunge peste “cîteva săptămînă”, în situaţia cu care se confruntă Spania. Liderul mişcării democrate Modem a declarat într-un interviu la postul de radio France Inter că “pentru prima dată de cînd există alegerile prezidenţiale, trăim oră cu oră ceea ce se întîmplă într-o ţară vecină şi riscăm să se întîmple în cîteva săptămîni şi în Franţa”. Acest mesaj apocaliptic, avertizînd faţă de prăbuşirea sistemului, a devenit recursul dialectic al candidatului de centru în ultimele săptămîni.

Acum, cînd a pierdut teren în cursa electorală, iar sondajele îi acordă 10% din intenţiile de vot, Bayrou susţine că vrea “să spună adevărul francezilor” şi mai ales să-i prevină împotriva “catastrofei pe care o reprezintă acumularea datoriilor” şi sărăcirea ţării. În cadrul acestei strategii, problemele Spaniei privind reducerea deficitului său sînt agitate, ca un spectru, pentru a trage alarma în Hexagon. Şi nu doar de Bayrou, ci de mulţi alţii care vizează preşedinţia statului la 17 mai. Însuşi Sarkozy a fost cel care şi-a început ziua în faţa microfoanelor de la France Info, susţinîndu-şi reformele realizate în timpul mandatului şi afirmînd că, fără legea Woerth a pensiilor, Franţa se va afla în aceeaşi situaţie ca Spania şi Grecia.

“În Spania au fost reduse pensiile şi au fost tăiate salariile din administraţia publică, şomajul a crescut la 22 la sută, în timp ce în Franţa se situează la 17 la sută”, a amintit cel care aspiră la un nou mandat. Ca într-un joc de bîlci unde cîştigă cel care dă mai multe lovituri, cei care agită spiritele şi invocă criza din Spania şi Grecia speră să atragă voturile celor care se lasă speriaţi uşor. În această strategie a intrat şi candidata extremei drepte, lidera Frontului Naţional, Marine Le Pen, care a ajuns să propună ca Spania să iasă din euro, ca soluţie pentru a evita “impunerea” măsurilor de salvare similare celor asumate de Grecia. Chiar şi un candidat minor, precum Nicolas Dupont-Aignan (Debout la République) a intrat în acest carusel prin campania sa de discreditare, de la mitingul din Gujan-Mestras (Gironde), unde a proclamat că “euro este o otravă” şi a prognozat că următorul “tsunami” financiar va lovi Franţa din cealaltă parte a Pirineilor.

Această ofensivă electorală generalizată contrastează cu prudenţa afişată de purtătorul de cuvînt guvernamental şi ministru al bugetului, Valérie Pécresse, care a asigurat că reformele anunţate de executivul spaniol facilitează recuperarea economică, ameliorează “potenţialul de creştere”, calificînd drept “excesivă” preocuparea pieţelor faţă de situaţia din Spania.