Crăciunul pe stil vechi – obiceiuri

Credincioşii ortodocşi de rit vechi – ruşii lipoveni, ucrainenii din Dobrogea, basarabenii şi sîrbii din Banat – sărbătoresc, sîmbătă, Crăciunul.

Potrivit vechiului calendar iulian, sărbătoarea Naşterii Domnului Iisus Christos, stabilită pe 7 ianuarie, este prefaţată de seara de Ajun, cînd copiii şi tinerii îmbrăcaţi în costume tradiţionale, avînd colaci legaţi cu ştergare înflorate, colindă pe la casele rudelor şi prietenilor, în cete, pentru a aduce vestea cea bună a Naşterii Pruncului Sfînt. După ce colindătorii se întorc la casele lor, familiile tradiţionale se reunesc la o masă de post, denumită “Cina Sfîntă”, după răsăritul primei stele pe cer, semnificaţie a astrului ce i-a călăuzit pe magi către locul Naşterii Mîntuitorului.

Pe masa din Ajunul Crăciunului, ortodocşii de stil vechi pun aceleaşi bunătăţi de post specifice Sărbătorilor. Moldovenii, ardelenii sau minorităţile de ruşi lipoveni, armeni, bulgari, ucraineni sau sîrbi pregătesc cîte 12 feluri de mîncare, în numele apostolilor. Compotul de prune afumate, grîul fiert cu nucă sau sarmalele de post cu hribi sînt mîncărurile care anunţă, în noaptea Naşterii Domnului, o mare Sărbătoare.

În ziua de Crăciun, fiecare creştin ortodox de rit vechi merge la biserică, la Liturghie, apoi la prînz, familiile se reunesc la masa tradiţională, cu preparate din purcel de lapte fript la jar, sarmale, peşte, ciorbe şi borşuri, zacusca, totul stropit din abundenţă cu vin rubiniu şi votcă.

În România trăiesc peste un milion de adepţi ai Bisericii Creştin-Ortodoxe de Stil Vechi, îndeosebi ruşi lipoveni, armeni şi sîrbi. Potrivit recensămîntului efectuat în 2002, numărul ruşilor lipoveni este de 29.774, al ruşilor – de 8.914, al sîrbilor – 22.518 şi al armenilor – 1.780.

Separarea Bisericii Ortodoxe în Stil Vechi şi Nou a avut loc în 1923, cînd, la Constantinopol, s-a decis trecerea de la calendarul iulian la cel gregorian. Singurul opozant al schimbării, mitropolitul Visarion Puiu, a fost exilat, murind la Paris. Negaţi de Biserica de Stil Nou şi prigoniţi de autorităţi, clericii care au ales să păstreze vechiul calendar au fost nevoiţi să părăsească bisericile şi mănăstirile. Centrul credinţei de stil vechi a rămas Mănăstirea Slătioara din Suceava, locul în care, în fiecare an, se adună mii de credincioşi.

Obiceiuri în ziua Crăciunului pe stil vechi

Masa de Crăciun a ruşilor lipoveni include bucate specifice cum ar fi haladet (o piftie specială, care se serveşte cu hrean), lapşa (tăiţei fierţi în supă de pasăre), sărmăluţe în foi de viţă de vie sau varză. Nu lipseşte peştele, care se regăseşte preparat în ciorba de perişoare sau chifteluţe. La desert se servesc cozonac cu nucă, colţunaşi cu brînză (vareniki) şi alte specialităţi ruseşti. Imediat după masă încep să apară şi colindătorii, care cîntă în casă, în faţa icoanei. Singurul colind este o cîntare bisericească, “Hristos Rajdaetsea”. Colindul începe de la preotul satului şi continuă la restul gospodărilor.

Pentru ucrainenii din Maramureş, sărbătorirea Naşterii Mîntuitorului se face potrivit obiceiurilor moştenite de generaţii. În Ajunul Crăciunului se mănîncă de post, dar tradiţia cere ca pe masă să fie aşezate nouă feluri de mîncare, aceasta simbolizează bogăţia de peste an. Cea mai importantă mîncare este “hrebleanca”, o mîncare făcută din ciuperci gătite cu zeamă de varză. De asemenea, nu poate lipsi de pe masă grîul fiert, simbol al roadelor bogate, sau peştele. Un obicei aparte este acela că picioarele mesei sunt legate cu un lanţ, iar aceasta rămîne aşa pînă la Bobotează, pentru ca binele să rămînă în casă.

În seara de Ajun, după apusul soarelui şi pînă înainte de miezul nopţii, sunt aşteptaţi copiii la colindat. La ora 12 noaptea se merge la biserică, la snocne, cum se numeşte slujba de la miezul nopţii. După slujbă, în biserică se colindă, iar din repertoriu nu lipseşte cea mai veche şi mai lungă colindă, care conţine 17 strofe. Dimineaţa, în ziua de Crăciun, toată lumea merge din nou la biserică, unde un grup de tineri vin cu Viflaimul.

Sîrbii, pe lîngă bucatele speciale pe care le pregătesc cu acest prilej, aprind la miezul nopţii de ajun banjak-ul (o creangă de stejar), pentru că arzînd, acesta aduce în viaţa lor bunăstare, fericire şi noroc. Pînă la miezul nopţii se mănîncă doar mîncăruri de post, iar sub feţele de masă se pun, conform tradiţiei, bani şi fîn, acestea urmînd să fie scoase doar la Bobotează (19 ianuarie). Atunci fînul va fi dat animalelor din gospodărie.

Crăciunul pe stil vechi îl sărbătoresc şi românii care fac parte din Biserica Ortodoxă de Stil Vechi, stilistă, cum este denumită popular (nerecunoscută canonic de nicio biserică ortodoxă). Pentru aceştia, sărbătoarea Naşterii Domnului se face potrivit cu tradiţiile locului, cea mai mare parte dintre ei aflîndu-se în Moldova.

Naşterea Mîntuitorului este sărbătorită şi de basarabeni, tot pe 7 ianuarie. Cele două mitropolii care activează pe teritoriul Republicii Moldova (Mitropolia Basarabiei, ce aparţine canonic de Patriarhia Română, şi Mitropolia Moldovei, care aparţine Patriarhiei Ruse) sînt pe stil vechi. În Basarabia există obiceiul ca Ajunul Crăciunului să fie aşteptat cu pîine. Gospodinele coc din aluat “crăciunelul”, un colac mic în forma cifrei opt, dar şi “ajunelul”, care nu completează optul, adică doar vesteşte apropierea ajunului Naşterii Domnului. Aceşti doi colaci se agaţă, împreună cu flori de busuioc, la icoană şi se ţin pînă la Sf. Gheorghe, cînd se scot şi se dau la animale, ca să la păzească de rele.