Moş Crăciun a sosit la copiii din Strâmbu, şi nu doar la ei!

Moş Crăciun a poposit şi în acest în satul Strâmbu, comuna Chiuieşti. O face fără întrerupere, de 15 ani, cu sacul greu, umplut prin grija prietenilor francezi de la Asociaţia „Dunières sans frontières” (Departamentul Haute-Loire) şi a preşedintelui asociaţiei, Maurice Bancel.

Un gest de suflet, care anul acesta a fost completat de francezi cu încă o donaţie, destinată copiilor nevoiaşi din Căşeiu şi din Nireş (comuna Mica). Aceştia, însoţiţi de prof. Lucian Iosip, prof. Cristian Goşan, directorul Şcolii Gimnaziale Căşeiu şi Tiberiu Zelencz, primarul comunei Mica, au avut ocazia să-şi aleagă încălţămintea preferată şi pe măsură, într-unul din magazinele de profil din Dej. De asemenea, de darurile Moşului s-au bucurat şi copiii unei familii numeroase din Dej, aceştia primind caiete şi rechizite pentru şcoală.

Prin urmare, mult iubitul Moş Crăciun, alias profesorul Lucian Iosip, însoţit de două ajutoare de nădejde – Adrian Haranguş şi Tudor Iosip – a fost prezent luni, 19 decembrie, la întâlnirea cu elevii claselor I – VIII, originari din Strâmbu (dar care, acum sunt elevi ai Şcolii Gimnaziale Chiuieşti) şi cu preşcolarii de la grădiniţă, singurii care au mai rămas în sat, în clădirea ce a găzduit zeci de ani Şcoala Primară. În total, 24 de copii, cărora li s-au alăturat cu gândul şi cei din Huta (13 copii), cărora Moşul le-a trimis, de asemenea, cadouri.

Pregătiţi de educatoarea Nastasia Ciupe, cei mici au oferit Moşului şi părinţilor prezenţi la întâlnire un adevărat spectacol, în care colindele şi tradiţiile păstrate cu sfinţenie continuă să ocupe un loc de seamă. Desigur, nici cei mai mărişori nu au rămas mai prejos, mai ales că o parte din ei sunt colindători cu faimă, invitaţi la spectacolele tradiţionale din Dej şi din zonă.

Un spectacol răsplătit cum se cuvine, cu dulciuri. După care, potrivit ospitalităţii locului şi gazdelor, Moşul Lucian şi „spiriduşii” care l-au însoţit au gustat din bucatele preparate de gospodinele din sat.

Dar, la fel ca anul trecut, nu pot să nu remarc că de la an la an, la fiecare din întâlnirile cu Moş Lucian, numărul copiilor care-l întâmpină este tot mai mic. Şi, deşi se spune că nimic pe lumea asta nu are valoare dacă nu e însoţit de un zâmbet de copil, spre tristeţea mea, a moşului şi a oamenilor din Strâmbu, un sat în care nu se aud râsete şi glasuri de copii, e un sat pustiu… Aşa că, în doi-trei ani, e posibil ca Moş Crăciun să nu mai aibă cui aduce daruri.

M. Vaida