Profilul unui dascăl desăvârşit: Vulpe T. Bujor-Costică (1924-1983)

Din galeria luminoasă a membrilor Institutului de Geografie al Universităţii Regele Ferdinand I din Cluj care a fiinţat în perioada 1919-1947, figura lui Vulpe T. Bujor-Costică a fost o apariţie meteorică, din primăvara până în toamna anului 1947. În acest interval, student fiind în anul II la Secţia de Geografie a Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii, a fost angajat ca desenator la Institutul de Geografie de către directorul acestuia, profesorul Sabin Opreanu, care a prestat această onorabilă funcţie în perioada cea mai dificilă de existenţă a institutului (1 septembrie 1941-1 septembrie 1947), până la îndepărtarea lui din funcţie, odată cu comunizarea instituţiei. Continuând buna tradiţie a institutului, profesorul Opreanu l-a angajat în primăvara anului 1947 pe sârguinciosul student din anul II ca desenator la institut.

Contextul politic şi social al acelei perioade era foarte sumbru, ţara fiind ocupată de Armata Roşie sub protecţia căreia coloana a V-a sovietică şi acoliţii lor din România începuseră un diabolic proces de comunizare a ţării. În această atmosferă grea, în vara anului 1945, Universitatea cu institutele sale a revenit la Cluj din refugiu, însă într-un climat social-politic tulbure, care avea să culmineze cu schimbarea abuzivă şi nedemocratică a ordinii constituţionale, prin forţarea abdicării M.S. Regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947.

Pe acest fond extrem de sumbru, în vara anului 1945, Universitatea Regele Ferdinand I a revenit treptat la Cluj din refugiul său de la Sibiu-Timişoara, până în toamna acelui an, când se deschide anul universitar 1945/1946. Momentul revenirii din refugiu este descris de doamna Hora Crăiţa Dumbravă (septembrie 2016), fiica asistentului universitar Fabiu I. Dumbravă de la Institutul de Geografie, pe atunci o fetiţă de 10-11 ani, astfel: „Am revenit din refugiul de la Timişoara împreună cu părinţii în vara anului 1945. Universitatea pusese la îndemâna părinţilor mei, ca şi celorlalte cadre didactice şi a familiilor lor, un vagon în care ne-am încărcat mobilierul şi întreg avutul. Odată ajunşi în gara Cluj după o călătorie istovitoare, lucrurile noastre au fost încărcate într-un camion militar şi transportate la Universitate unde au fost descărcate şi depozitate”(…) Cu noii „conducători” ai ţării instauraţi fraudulos de komisarii sovietici, Universitatea Regele Ferdinand I a intrat într-o nouă etapă a existenţei sale, la începutul căreia cadrele didactice valoroase au fost „comprimate”, adică înlăturate, aidoma şi funcţionarii vechiului regim, cei mai mulţi dintre ei cu o vastă cultură, precum secretarul general al Universităţii, Ioan A. Vătăşescu, înlăturat de către „sindicalişti”.

În contextul anului 1947, profesorul Sabin Opreanu l-a cooptat pe studentul din anul II de la Secţia de Geografie, Vulpe T. Bujor-Costică, printre membrii Institutului de Geografie pe care îl coordona, pe post de desenator. De bunăseamă că v-a fi fost ştiut profesorul că era un element de nădejde, provenit dintr-o familie numeroasă de patrioţi români, care a contribuit la întărirea românismului în Transilvania, care se manifestase deplin în ţara reîntregită după Primul Război Mondial. Familia şi formarea profesională a profesorului Vulpe T. Bujor-Costică sunt elemente definitorii ale profilului personalităţii sale. El s-a născut la 30 septembrie 1924, la Orăştie, ca fiu mezin al lui Vulpe Teodor, originar din comuna Felnac, Arad, „proprietar, comerciant de lemn din Orăştie”, membru fondator al companiei “Forestiera Română” din Cluj (ziarul „Românul”, Arad, nr.187, din 20 decembrie 1919, p.4, în documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/), ulterior directorul general al Băncii „Dacia” din Orăştie, şi al Alexandrinei Vulpe din Strei, Călan, Hunedoara, o „frumuseţe răpitoare” în tinereţe. Cuplul a avut patru copii, trei băieţi: Iulian Romulus, Tudor Lucian şi Bujor-Costică, şi o fiică, Stella Sofia. Vulpe T. Bujor-Costică a urmat şi a absolvit în anul 1945 cursurile liceale la Liceul Aurel Vlaicu din Orăştie, un liceu românesc de elită, înfiinţat în anul 1919. Acolo a dobândit cunoştinţe, deprinderi, o atitudine pro-activă faţă de muncă, un înalt spirit civico-patriotic sub îndrumarea unor profesori de excepţie, mulţi dintre ei putând onora cu succes catedre universitare, precum a fost profesorul său de geografie, Ioachim Rodeanu, fost asistent la Institutul de Geografie al Universităţii din Cluj în perioada 1920-1923, care a optat însă pentru o carieră didactică la liceul din Orăştie, mai aproape de locurile sale natale. Puternic influenţat de personalitatea profesorului său de geografie din liceu, ale cărui lecţii de la catedră erau completate cu excursii şi tabere în întreaga ţară, în acea veritabilă şcoală civico-patriotică care a fost organizaţia Străjeriei, tânărul bacalaureat optează pentru studii superioare de Geografie pe care le-a urmat la Secţia de Geografie a Facultăţii de Ştiinţe din cadrul Universităţii Regele Ferdinand I din Cluj. În anul al II-lea de facultate (1946/1947), în primăvara anului 1947 a fost angajat ca desenator la Institutul de Geografie al Universităţii, de către profesorul Sabin Opreanu, directorul institutului. Pe acest post va rămâne doar câteva luni, căci în septembrie 1947 nu îl mai găsim menţionat între cadrele institutului, fiind îndepărtat din funcţie; de altfel şi directorul institutului a fost îndepărtat. Noul regim nu avea nevoie de tineri din familii româneşti solide, cu origini mic-burgheze. Este totuşi un miracol că în condiţiile proletcultiste din perioada 1948-1962, a reuşit  să absolve în anul 1953 Facultatea de Geologie-Geografie a Universităţii Victor Babeş din Cluj, când a obţinut licenţa, după câteva întreruperi cauzate de diverse motive. Unul dintre acestea a fost chiar fericit, şi anume căsătoria cu Lucreţia Suciu, la 3 mai 1948. Soţii au avut o căsnicie fericită, binecuvântată de Dumnezeu cu o fiică, Alexandrina Lucreţia Vulpe, născută la 18 aprilie 1952, în prezent distinsă profesoară de Limba şi literatura franceză din Cluj, cu gradul didactic I din anul 1994.Profesorul Vulpe T. Bujor-Costică (1924-1983), alături de soţie şi fiică, în anul 1971

Activitatea profesională a lui Vulpe T. Bujor-Costică este bogată, amplă şi diversă. În timpul facultăţii a prestat diferite activităţi. Pe lângă aceea de desenator la Institutul de Geografie (1947), a fost impiegat de birou la CFR (1948-1949) şi apoi profesor la şcoala de calificare CFR Cluj. După absolvirea facultăţii, a fost profesor la Şcoala profesională CFR şi la Şcoala tehnică alimentară (1953-1955), la o şcoală mixtă de şapte ani (1955-1957), precum şi la Şcoala specială de surdo-muţi (1957-1959). În acea perioadă proletcultistă, o scurtă vreme (1951) a fost inspector şcolar. Prin activitatea desfăşurată în aceste locuri de muncă a reuşit să ecraneze originea sa „nesănătoasă”, mic-burgheză, reuşind în final să devină profesor de geografie, titular la Şcoala specială de orbi din Cluj, în anul 1959, unde a funcţionat până la decesul survenit prematur, în 1983, la doar 59 de ani.

Dedicat muncii sale de dascăl, aşa cum a învăţat de la profesorii săi din liceu şi din facultate, motivat de imboldul creştinesc de a „lumina” pe cei nevăzători, profesorul Vulpe T. Bujor-Costică a redactat împreună cu Gheorghe Stanciu, primele manuale de Geografie în alfabetul Braille. Astfel, cei doi autori au redactat pentru uzul elevilor nevăzători, manuale de Geografie pentru clasa a IV-a, anume „Geografia Regiunii Iaşi” şi „Geografia Regiunii Ploieşti”. Din cunoştinţele noastre, Vulpe T. Bujor-Costică este singurul membru al Institutului de Geografie al Universităţii din Cluj care a scris manuale de Geografie în sistem Braille, pentru nevăzători, obţinând în anul 1969 gradul didactic I. Inimosul profesor a desfăşurat şi o remarcabilă activitate culturală, ca membru al Corului bărbătesc „Iacob Mureşianu” al Casei Municipale de Cultură din Cluj, sub bagheta dirijorului Marius Cuteanu.

Animat de dorinţa de a-i lumina prin învăţătură pe elevii săi, convins că „nimic nu-i mai frumos, mai nobil decât meseria de dascăl” (Dumitru Almaş), nu puţine au fost generaţiile de elevi pe care le-a format profesorul Vulpe T. Bujor-Costică. Pasiunea pentru învăţătură şi pentru meseria de dascăl i-a insuflat-o şi fiicei sale, Alexandrina Lucreţia. Apreciată profesoară din Cluj, aceasta mi-a mărturisit: „Încă de mică, atmosfera pedagogică creată de tatăl meu mi-a îndrumat paşii spre cariera didactică. Absolventă a Facultăţii de Filologie în 1977, sunt profesoară de Limba franceză, materie sugerată de tatăl meu care mă ajuta foarte mult la lecţii, posedând cunoştinţe vaste şi în acest domeniu”. Şi astfel, pasiunea pentru meseria de dascăl a fost transmisă fiicei sale care s-a străduit să se ridice la nivelul părintelui său. Iată cum, de bună seamă, memoria tatălui său, profesorul de geografie Vulpe T. Bujor-Costică, a fost răsplătită odată în plus de cea care i-a călcat pe urme! Domnia sa mi-a oferit fotografiile inserate în text. Informaţii preţioase am obţinut şi de la vărul său, distinsul domn Vulpe Teodor Marius, care locuieşte în casa bunicilor din centrul Orăştiei, care este cel mai avizat depozitar al memoriei bunicilor.. Alte date mi-au fost oferite şi de verişoara celor de mai sus, doamna  Stella Ileana Cîrje, profesoară pensionară din Cluj-Napoca. Pentru colaborare le mulţumesc tuturor şi pe această cale!

Prezentarea succintă a vieţii şi activităţii profesorului Vulpe T. Bujor-Costică, fost membru al Institutului de Geografie al Universităţii Regele Ferdinand I din Cluj, o veritabilă şcoală de formare profesională şi civică a tineilor studioşi, se înscrie în efortul de a reda posterităţii figurile luminoase provenite din acel institut, ale cărui baze le pusese cu determinare şi cu pasiune profesorul George Vâlsan. Puşi în oglindă cu jalnicii epigoni de astăzi, viaţa şi activitatea lor, pe care au închinat-o dezvoltării colectivităţii şi a Patriei, sunt exemple demne de urmat!

Conf.univ.dr. Alexandru PĂCURAR

Universitatea „Babeş-Bolyai”

Departamentul de Geografie Umană
şi Turism