Teofil Mândruţiu – dublă lansare de carte

Născut în Zalău la 28 martie 1957, Teofil Mândruţiu este de mai bine de trei decenii un clujean veritabil, puternic ancorat în viaţa economică şi culturală a Cetăţii. Autodeclarat pasager prin viaţă, neobosit, însetat de frumos, de adevăr şi de desăvârşire morală, mereu căutând să se apropie cu sufletul şi faptele de dumnezeire, Teofil Mândruţiu este preocupat deopotrivă de Cuvânt.

În ultimii ani, de sub pana sa au ieşit mai multe volume de poezie, pe care le dăruieşte cititorilor nu individual, ci în perechi, articulându-şi cărţile tematic, astfel încât unui volum de poezii creştine i se alătură unul în care defineşte iubirea sub toate formele ei. În primăvara acestui an, Liga Scriitorilor Români i-a conferit lui Teofil Mândruţiu Premiul Naţional „Laudatio” al revistei „Agora Literară” pentru volumele „Cămăşile de in” şi „Potcoave de nori”, apărute în 2015 la Editura Napoca Nova.

Iată-l „recidivând” cu încă un duo liric, „Pui de ţărână” şi „Rădăcini de ploi”, cărţi apărute recent la aceeaşi editură, numărul titlurilor asociate numelui său ridicând-se astfel la zece.

Pentru Teofil Mândruţiu, a scrie este un act de angajare înaintea cititorilor, dar în primul rând un angajament faţă de sine. Dacă volumul „Pui de ţărână” poate fi interpretat ca un auto-portret liric al creştinului, „Rădăcini de ploi” este oglinda unui univers poetic unic. Cu „Pui de ţărână”, poetul rosteşte un adevăr pe care îl resimte în profunzimile sale sufleteşti şi căruia i s-a supus necondiţionat, după cum afirmă în mottoul cărţii: „Cine se naşte o dată/ va muri de două ori,/ cine se naşte de două ori/ va muri o singură dată”.

Deoarece „M-am săturat de falsa libertate” şi de „nonvalori” (Zarca), în „Rădăcini de ploi” poetul îşi exprimă idealul vizavi de lo-cul şi rolul său în lume: „Aş vrea s-adorm în patul ţă-rii,/ Nu în palatele străine,/ Să mă-nvelesc cu valul mării/ Şi să trag munţii către mine// (…) Aş vrea să mă trezesc cân-tând/ În casa sufletului meu/ Şi să mă prăbuşesc plân-gând/ Că am visat cu Dumnezeu.” (Aş vrea). Lumea este un topos cu două coordonate, în opinia autorului: pe pă-mânt sunt oamenii, în cer Dumnezeu, şi toţi „scriu”: „Încă mai scrie cerul pe pământ cu ploi/ În slove de pâini din lanul de grâu;/ Pe coaste de munţi se scrie cu oi,/ Iar ma-rea primeşte scrisori de la râu./ (…)/ Cu oameni de rând în rânduri stau scrise/ Istorii cu oameni ieşiţi din ţă-rână;/ Sunt porţile cerului deschis de deschise:/ Pe om îl aş-teaptă să-l ierte de vină.”.

Nimic nu se naşte de la sine în creaţia sa, fiecare cuvânt este cu grijă ales, iar titlurile poeziilor şi, mai cu seamă, ale cărţilor au mare încărcătură metaforică, motiv pentru care ajunge foarte uşor la sufletele cititorilor. Înclinat spre meditaţie, Teofil Mândruţiu nu se re-zumă la a pune întrebări existenţiale, ci încearcă să ofere de-finiţii circumscrise noţiunii de fiinţare. Astfel, multe dintre creaţiile din volum au titlul alcătuit din infinitivul verbal: A promite, A tăcea, A ademeni, A potoli, A iubi etc. Acestea constituie jaloanele între care – consideră poetul – trebuie să se încadreze individul uman spre a putea ajunge Om.

Joi, 24 noiembrie, cu ocazia şedinţei lunare a membrilor LSR, la Cercul Militar Cluj, de la orele 17, în cadrul Cenaclului „Artur Silvestri” va avea loc dubla lansare de carte Teofil Mândruţiu, la care sunt aşteptaţi toţi iubitorii cuvântului scris.

Voichiţa Pălăcean-VEREŞ