„Eu am fost, întotdeauna, un prince-paysan”: Aforismele lui Brâncuşi de Constantin Zărnescu

O carte scrisă şi rescrisă timp de 40 de ani! (1976-2016), cuprinzînd gîndirea lui Brâncuşi, a văzut lumina tiparului, recent, la Editura Scrisul Românesc din Craiova. O carte cît o viaţă, în partea ei cea mai prolifică, pe care autorul ei – Constantin ZĂRNESCU – o dăruieşte cititorilor, încheind parabola cu ediţia a şaptea a AFORISMELOR şi TEXTELOR despre artă şi viaţă ale lui Brâncuşi. De la versiunea princeps, de acum 33 de ani, fondul documentar s-a îmbogăţit, informaţia a căpătat dimensiuni nebănuite la început, uimirea în faţa acestui tezaur de gîndire şi de înţelepciune sporind cu fiecare nouă ediţie. Acum, notele sculptural-scriitoriceşti ale lui C. Zărnescu par să fi ajuns la forma definitivă, revelîndu-l pe Brâncuşi ca autor de literatură scrisă, de poeme şi teorii asupra artelor moderne, de articole publicistice, răspunsuri la interviuri şi anchete, parabole, fabule, legende; apare şi un scenariu de film, apoi scrisori (unele de dragoste), documente de însoţire a unor sculpturi, istorisiri, fragmente de jurnal ş.a.

Într-un efort de recuperare exemplar, aflăm din paginile cărţii (I. Aforismele şi concepţia lui Constantin Brâncuşi despre artă; II. Aforismele şi textele lui Brâncuşi. Notă explicativă (Despre artă; Despre viaţă); III. Aforisme scrise în limba franceză („legs Brâncusi”); IV. Brîncuşi despre el însuşi (Brancusi par lui même); V. „Una dintre minunile lumii” – ansamblul monumental de la Tîrgu Jiu), inclusiv rezumatele, bibliografia şi Adagio – noutăţi absolute în ceea ce-l priveşte pe Brâncuşi ca poet (scriitor, autor), teoretician şi publicist, ca scriitor – adică practicant al genurilor literare consacrate, precum poeme (dadaiste, în special), legende, parabole, istorisiri cu tîlc, elegii, lamentaţii, epigrame ş.a. Potrivit celor afirmate într-o introducere la noua ediţie, semnată de Florea Firan, „Constantin Zărnescu are meritul de a fi strîns pentru prima dată într-un volum selectiv aforismele, maximele şi textele lui Brâncuşi şi de a fi avansat unele afirmaţii despre gîndirea şi evoluţia marelui artist. El face însă şi o istorie a receptării Aforismelor şi textelor lui Brâncuşi, menţionînd printre principalii cercetători pe Irina Codreanu, Carola Giedion-Welcker, Petre Pandrea, Peter Neagoe ş.a. C. Zărnescu consideră Aforismele şi textele lui Brâncuşi un excelent jurnal de creaţie şi de formaţie. (…) Constantin Zărnescu susţine că opera aforistică brâncuşiană rămîne permanent dependentă de opera sa sculpturală. (…) Brâncuşi e considerat un şlefuitor al spiritului şi al cuvintelor!. De asemenea, „Constantin Zărnescu apreciază că traducerea unor aforisme scrise de Brâncuşi în limba franceză şi socotite inedite limpezeşte şi interferenţele artei sculptorului cu dadaismul şi alte mişcări şi grupuri de avangardă. Este vorba de cele treizeci de mini-poeme despre muze, sibile, ursitoare, dodii (vestale şi pithii), puse în relaţie cu exegeza brâncuşologică aparţinînd lui V.G. Paleolog şi Doina Lemny”. Pe cel puţin 81 de pagini se regăsesc noutăţi absolute despre cel care, revoluţionînd „poezia materiei”, s-a autodefinit drept un „spirit complet”, cum îi plăcea să spună în franceză, alături de românescul „desăvîrşit”, sinonim potrivit aforismului 169: „…Mi-am lăsat dalta şi ciocanul/ Şi am şlefuit materia/ Cu propriile-mi mîini!…/ Mi-am lăsat sculpturile să se joace/ Cu cerurile şi oamenii – dovedind Luminii – / Că este cu putinţă o sculptură a focului!…/ Dar operele nu ajung, niciodată,/ la o desăvîrşire completă!…/ Pentru că însăşi Materia/Nu este desăvîrşită!…” La final, iarăşi, cuvintele lui Brâncuşi, dincolo de care e doar tăcerea: „COLOANA INFINITĂ / a fost Drumul meu – spre bunul Dumnezeu!…”(179, p.265) (86, V)
Michaela BOCU
m.bocu@ziarulfaclia.ro