Episcopul Nicolae Ivan (1855-1936). Studii şi documente

S-au împlinit la 3 februarie, anul acesta, 80 de ani de la trecerea la ceruri a Episcopului Nicolae Ivan, de numele căruia se leagă „reînvierea Eparhiei Vadului, Feleacului şi Clujului” în 1921, aşa cum arată ÎPS Andrei al Clujului cu binecuvîntarea căruia se tipăreşte această frumoasă monografie de către Tipografia Renaşterea. Cartea este o reeditare îmbunătăţită a unui text mai vechi întocmit de Ioan Bunea şi Nicolae Vasiu în 1985, cînd s-au împlinit 130 de ani de la naşterea sa, text reluat acum de către o echipă mai mare de editori care au reuşit să ne ofere o carte excepţională din multe puncte de vedere. Avem în vedere faptul că toate compartimentele cărţii au suferit o atentă revizuire şi o îmbunătăţire a compartimentului documentar şi iconografic, dar şi o mai bună împărţire a materialului biografic. Născut în 1855 la Aciuliu lîngă Sibiu, viitorul ierarh a fost strîns legat de viaţa satelor din Mărginimea Sibiului, începîndu-şi activitatea ca învăţător la Sălişte, iar mai apoi cunoscînd bine viaţa românilor din mai multe protopopiate ale Transilvaniei, ca Aiud, Alba Iulia, Orăştie şi ca redactor la „Telegraful român”, fruntaş al Astrei şi vicepreşedinte al PNR. Ridicarea sa la demnitatea de asesor la Arhiepiscopia Sibiului i-a deschis calea afirmării în calitate de gospodar ecleziastic, reuşind să construiască Catedrala Mitropolitană din Sibiu, să modernizeze clădirea Institutului Teologic, aşa încît după Marea Unire, cînd a fost delegat la Cluj pentru pregătirea terenului pentru înfiinţarea noii eparhii, el a ştiut să-şi pună în valoare tenacitatea şi spiritul său organizatoric cu totul ieţit din comun, în fiinţa sa fiind îngemănate toate acele calităţi care să facă din el un bun administrator bisericesc şi părinte spiritual. A fost ales ca episcop în octombrie 1921, la vîrsta de 66 de ani, păstorind astfel timp de 17 ani, pînă la stingerea sa din viaţă în 1936. Au fost ani de mare muncă creatoare, de dăruire binecuvîntată pentru Cluj, căruia i-a construit faimoasa Catedrală Mitropolitană, i-a mărit numărul locaşurilor de cult ( Biserica Sf. Nicolae), i-a dăruit clădirea episcopală, cea a Institutului Teologic, revista „Renaşterea” şi „Calendarul Clujul românesc”, Muzeul eparhial, Tipografia eparhială, biblioteca şi Librăria eparhială, adică toate instrumentele necesare pentru împlinirea unei vieţi religioase de mare anvergură. A organizat pelerinajele la mănăstiri, vizitele canonice în eparhie, a sprijinit dezvoltarea şcolilor naţionale prin susţinerea celor 250 de şcoli confesionale, a încurajat perfecţionarea tinerilor prin studii şi muncă ştiinţifică, a iniţiat Frăţia Ortodoxă Română, băncile „Lumina” din Sibiu şi „Vatra” din Cluj, a participat la numeroase acţiuni filantropice şi de asistenţă socială, s-a înconjurat de oameni vredinci şi de mare probitate morală, precum Sebastian Stanca, Nicolae Vasiu, Ion Mateiu, Vasile Petraşcu, Ion Lupaş, S. Puşcariu, N. Bănescu, Silviu Dragomir, Al. şi Ioan Lapedatu, Octavian Goga, Onisifor Ghibu, Nicolae Iorga ş.a., prezenţi cu toţii la capitolul Corespondenţă, acolo unde vom descoperi documente revelatoare de la Miron Cristea, Nicolae Bălan, Roman Ciorogariu, L. Triteanu, Andrei Magieru şi alţi mulţi ierarhi. Clujul religios, universitar şi academic, cultural şi social îi datorează extrem de mult, deoarece Fundaţia care îi poartă numele a susţinut băneşte formarea unui tineret de elită, devotat ţării şi poporului român, aşa cum se poate vedea şi din activitatea sa în cadrul Ligii antirevizioniste. A fost şi un publicist cu condei sprinten şi articolele, intervenţiile, alocuţiunile lui au constituit o hrană sufletească întremătoare şi o moştenire de preţ pentru cler şi mireni. Simpozionul organizat de Mitropolie în vederea comemorării şi cinstirii sale, la 8 februarie l.c., a reliefat cu îndreptăţire meritele ctitorului Clujului bisericesc, ocazie cu care s-a lansat şi cartea pe care o prezentăm noi aici.

Mircea POPA