Apocalipsa înceată

Sigur, marile catastrofe vin, ai zice, pe neaşteptate, absolut „brusc – instantaneu – şi deodată”, cum a spus un „distins” politician al vremii acesteia „apocaliptice”. Dar, uite că Istoria, veche şi nouă, ne spune că unele din marile catastrofe „se pregătesc” oleacă, adică ani – decenii – secole şi poate mai mult. Nu, n-o să spun că „acumulările cantitative duc la salturi calitative”, căci n-ar fi tocmai corect, întotdeauna. Iarăşi Istoria a dovedit şi asta, căci s-a văzut că există şi „ciudăţenii” pe care încă nu le putem explica. Ceea ce nu înseamnă că le putem nega. Aşa că omul poate rămîne derutat, cînd gîndeşte serios, dar asta, desigur, se întîmplă rar (gînditul serios!).

Şi-atunci?

Şi-atunci ne mulţumim cu „microcolţul” de Univers la care credem că avem acces (n-avem!), la cel pe care credem că-l cunoaştem perfect (nu-l cunoaştem!) şi pe care credem că-l stăpînim total (nu-l stăpînim!). Fireşte, asta nu ne împiedică să facem prostii cît casa, cît Everestul, cît Universul în numele infatuării noastre tembele şi a lipsei totale de înţelepciune. Căci nu ne pasă decît de prezent (nici măcar de acela la scară globală!) şi nici un pic de viitor (aici ne înţelegem global perfect!).

Şi-atunci?

Şi-atunci poluăm în neştire, stricînd Echilibrul care este cheia existenţei Universului mare şi a Universului mic (omul!). Cum? În primul rînd prin energia negativă a gîndurilor noastre (ură, invidie, gelozie, răzbunare etc.) care cît ai zice „inconştienţă”, trece la fapte. Apoi poluăm chimic – radioactiv – sonor, distrugînd aerul, apa, solul şi propriul nostru organism. Şi nu oricum, ci temeinic, constant, permanent chiar, conştiincios, cu rată crescută a eficienţei şi, culmea, cu nespus entuziasm!

Sîntem tembeli?

O, da!

Folosim cele mai noi cuceriri ale Ştiinţei Mari şi ale Tehnicii moderne pentru distrugere, inclusiv pregătindu-ne de război, punînd la bătaie inteligenţă – scop – timp – bani, pînă la o „eficienţă totală”, recte distrugere totală.

Sîntem nebuni?

O, da!

Folosim chimia pentru a pune cu nemiluita E-uri în hrană, supradozăm pesticide şi îngrăşăminte, în dorinţa lacomă de a cîştiga cît mai mulţi bani, ştiind exact ce periculos este.

Sîntem cretini?

O, da!

Organizăm prezentul punînd în funcţii mari, decizionale, imposturi şi nu profesionalisme, hoţi şi nu caractere responsabile, oneste şi drepte, lupi în haină de oaie, paznici la stîne şi vulpi şirete peste cocoşi, găini, raţe, gîşte, curci şi pui.

Sîntem duşi cu pluta?

O, da!

Organizăm viitorul? Nu, nu ne pasă de el. Deşi cunoaştem perfect că „ce semeni aia culegi!”.

Dar nu, nu ne pasă!

Acum, cînd valul emigranţilor curge peste Europa, ne batem gura zilnic pe la televizor dîndu-ne „deştepţi” nevoie mare. Evident, în haosul creat cînd nici nu ştii exact „cam cum devine treaba” şi „cum se rezolvă”, ăştia, abonaţii televiziunilor, ştiu tot, absolut tot şi ceva pe deasupra! Vorbele curg niagare, seară de seară, aiurind naţia. Cui ajută?

Acum, cînd NASA zice că ar putea exista sumedenie de planete locuibile, Calea Lactee (galaxia noastră) şi „doar” 3.000 de civilizaţii, aştept să văd ce vor spune „atotştiutorii” de la televizor care „zi de zi” îndrugă „înţelepciuni” scuipînd peste naţie. Chiar, ce vor spune? Îi primim? Nu-i primim? Etc. etc. etc.

Noroc că extratereştrii (dacă sînt!) se află la 1000 de ani lumină distanţă, aşa că poate-poate mai e timp – zic unii savanţi care au luat în serios geniul lui Stephen Hawking care a spus: „O vizită extraterestră ar fi acelaşi lucru cu sosirea lui Columb în America, întîmplare nu prea fericită pentru nativii americani”.

Iar noi, care mereu am fost pe cai mari dar fără cai, uite cum continuăm să ne dăm în petec într-un fel sau altul, şi mai ales să fim „experţi” în absolut orice! Mă rog, experţi tot sîntem în ceva, asta e sigur: în cafteli de maidan, în rîcă, în „dat la gioale”, pleaznă, suduială, calomnie, delaţiune, ură şi pus piedică ticăloasă de maidan ordinar.

Cui?

Nouă înşine!

Asta-i Apocalipsa? Mă rog, nu Aia Mare ci Aia Mică şi lentă. Tot e ceva!

Stela-Maria Ivaneş