În aşteptarea Adventului

Cuvîntul Advent provine din latinescul “adventus”, care înseamnă “venire”. Corespondentul său în Biserica Ortodoxă ar fi, într-o anumită măsură, perioada postului, deşi cele două diferă atît prin durată, cît şi prin felul în care sînt celebrate.

Adventul începe în a patra duminică înainte de Crăciun, fiind diferit ca dată de la an la an, între 27 noiembrie şi 3 decembrie. În anul acesta, primul Advent este la 29 noiembrie. În fiecare dintre cele patru duminici de Advent se ţin slujbe speciale, în pregătirea Crăciunului, iar în mijlocul familiilor este o tradiţie aprinderea cîte unei lumînări din coroniţa de Advent. Perioada Adventului este timp de bucurie şi linişte, în aşteptarea Crăciunului. De Advent se deschid căsuţele tîrgurilor de Crăciun, iar atmosfera feerică se umple de arome de vin fiert şi turte dulci, de glasuri vesele. Înainte de a fi o alergătură după cadouri, în Advent fiecare zi ar trebui să ne îmbogăţească sufleteşte, să ne bucure şi să ne introducă treptat în atmosfera Crăciunului.

În Transilvania, Adventul este un obicei mai recent, iar de prin anii ‘60 s-a răspîndit mai mult sub influenţa saşilor deja plecaţi în Germania. În unele comunităţi a fost adoptat, în altele a fost privit ca o invenţie modernă şi celebrat doar prin slujbe religioase speciale. Oricum, în general, saşii din Transilvania îl sărbătoresc ceva mai rezervat, urmînd un ritm firesc al pregătirilor înaintea sărbătorilor. Balul de Sf. Katharina, pe 25 noiembrie, încheie în mod tradiţional petrecerile cu dans, pînă la Crăciun. În Advent, corurile şi fanfarele încep repetiţiile pentru cîntecele de Crăciun. Tot devreme, din primele zile ale Adventului, încep şi copiii, sub îndrumarea preotului sau a dascălilor, să-şi intre în rolul ales pentru sceneta Naşterii Domnului, nelipsită de Crăciun.

La Cisnădioara, de exemplu, s-a ţinut mult timp tradiţia ca în fiecare duminică de Advent, corul să ţină un mic concert de cîntece de Crăciun, pe treptele bisericii. În multe comunităţi, coroanele de Advent şi lumînările de ceară erau făcute manual, în casă. Turnatul lumînărilor era de obicei treaba băieţilor tineri, iar coroanele de brad erau împletite în general de femeile mai în vîrstă. Deşi Adventul, ca perioadă de pregătire spirituală, este celebrat în biserică încă din secolele V-VI, se pare că tradiţia calendarului de Advent este relativ recentă. Ea ar veni de la germanii luterani, care în secolul XIX numărau zilele pînă la Crăciun.

Fiind înaintea primei duminici de Advent, cînd în Germania există urarea tradiţională „Eine Schöne Adventszeit”! Timp frumos de Advent! mă adresez şi eu acum cu această urare deosebită şi să aprindem fericiţi, împreună, lumînările pentru un Advent cît mai liniştit.

Dr. Liana Monica Deac

Forumul Democrat al Germanilor din România – Filiala Cluj-Napoca