Stela-Maria Ivaneş, Jurnalul de la Beliş

Stela-Maria Ivaneş face parte din generaţia de aur a Studioului de Radio şi Televiziune din Cluj-Napoca, atunci cînd, după conducerea lui Vasile Rebreanu în fruntea instituţiei a ajuns tînărul nostru confrate Horia Bădescu. Fiecare dintre lucrătorii de acolo avea un domeniu bine precizat de activitate şi fiecare ieşea pe post cu emisiuni de mare calitate. Pot astfel să amintesc contribuţiile substanţiale de la emisiunile literare ale lui Ioan Muşlea, Ioan Chindriş, Traian Bradea, cele de istorie ale lui Constantin Mustaţă şi T. Dumitrescu, cele de muzică ale lui Sergiu Alex, cele sportive ale lui Teodor Mateescu, cele de interviuri şi ştiinţă ale Stelei-Maria Ivaneş etc. Obişnuită cu practica acestora, mai ales cu invitaţii săi din domeniul medical, din cel al biologiei şi psihologiei, Stela-Maria Ivaneş şi-a conturat cu prisosinţă un sistem de lucru şi o tematică de investigaţie pe care a ajuns cu timpul să le stăpînească în cel mai înalt grad. De atunci încoace, în timp ce alţi colegi ai săi s-au rupt în totalitate de vechile preocupări, abandonîndu-le în favoarea altora mai lucrative sau rupînd pur şi simplu orice legătură cu lumea „trecutului obsedant”, Stela-Maria Ivaneş a contiuat să scrie şi să redacteze cărţi care de care mai interesante şi mai axate pe realitatea imediată. În şirul acestora se situează fără doar şi poate şi recentul său Jurnal de la Beliş, subintitulat Pseudojurnal de vacanţă (Şcoala Ardeleană, 2015). Jurnalul e conceput ca o suită de puzzle, cu transcrieri şi notaţii de fiecare zi, cu reveniri şi sublinieri ale unor teme şi motive preferate, din care se dezvoltă mici episoade şi scene narative sau numai meditaţii şi comentarii pasionante, pline de miez dialectic şi turnuri de mare actualitate. E vorba de o carte care defineşte aventura contemporană a spiritului critic, un mod subiectiv şi prompt de a reacţiona la provocările momentului. Starea sa de vacanţă şi de apăsat loisir e înlocuită cu una polemică, reactivă, atitudinală. Stela Maria Ivaneş nu e persoana care să treacă nepăsătoare pe lîngă numeroase anomalii, gafe, păcate, injustiţii, furtişaguri, declaraţii mincinoase, afronturi aduse spiritului colectiv. Ea nu face altceva decît să se declare purtătorul de cuvînt al acestei umanităţi ultragiate, jignite, amăgite, minţite, care nu mai suportă să fie manipulată. Prin intervenţiile sale, Stela Maria Ivaneş readuce în actualitate acea calitate esenţială a jurnalistului şi scriitorului de a instaura starea de veghe, de a se considera în orice moment mobilizat sau concentrat pe frontul nevăzut al luptei împotriva Răului. Leit motivul cărţii este ideea ripostei, adică a alternativei „îmi pasă – nu-mi pasă”. Verbul „ a păsa” este conjugat de autoare la toate modurile şi timpurile lui, în aşa fel ca înţelesul de actualitate să constituie sensul lui esenţial. Înţelesul esenţial al verbului este calitatea de moralist. Moralistul pe care îl avem în faţă se defineşte prin noţiunile cu care operează, prin temele şi sentenţiile pe care îşi bazează construcţia, prin numele celor invocaţi sau convocaţi la masa dezbaterii. Ea pune zilnic pe tapet cele mai acute probleme ale zilei, pe care le enunţă, le denunţă, le răscoleşte, le configurează. Iată cîteva dintre ele: refacerea demnităţii naţionale; incriminarea sistemului de şpăgi, parvenire prin furt şi hoţie generalizată; politikia falsă, dezastruoasă făcută doar în interes personal; relaţia perturbată dintre părinţi şi copii; problema dezmembrării familiei; problema dezbinării intelectualilor, a manipulării publicului cititor; dezastrul din sănătate şi învăţămînt; degringolada societăţii civile; criza sistemului moral al lumii în care trăim; rolul bisericii şi al presei în răspunsul public la provocări; rolul formativ al excursiilor în natură; nevoia de educaţie şi de responsabilitate civică etc. Pentru a sugera cititorului setul de măsuri coercitive care ar trebui luate, autoarea apelează la mijloace formale cît mai adecvate, la combinaţii şi schimbări de forme şi registre epice şi jurnalistice de efect, introduse sau retrase în doze potrivite. Unul dintre mijloacele salutare la care apelează este ancheta, autoarea publicînd la un moment dat răspunsurile primite la întrebarea zilei, care este cea mai importantă problemă a omului şi omenirii. Vor fi reţinute aici răspunsurile pe care le vor da scriitori, medici, oameni de cultură din diferite domenii, precum: Adrian Popescu, Dorel Vişan, Horia Bădescu, C. Dulcan, Ioan Aurel Pop, Ionel Haiduc, Michaela Bocu, Vasile Sebastian Dâncu, Virgil Ciomoş, N. Hâncu etc., care vor aduce în discuţie probleme ca: extremismul, calitatea de om, religiozitatea, conştiinţa apartenenţei, civilizaţia spiritului, dezumanizarea fiinţei, sclavia ca exerciţiu de democraţie, criza valorilor educaţionale, dependenţa de tehnologie, criza comunicării, ocrotirea naturii, frica, atacul informativ etc. Toate acestea sporesc atractivitatea cărţii. Ea îşi completează seducţia prin frumoasa colecţie de imagini oferite şi prin designul reuşit al cărţii ( Cr. Cheşuţ).

Mircea POPA