Portretul filosofului la maturitate

Amintindu-ne de acel ethics boom din anii 2000-2010, în care etica aplicată a devenit cel mai important cîmp de cercetare al filosofiei analitice (dar şi un reper esenţial al filosofiei continentale), putem aprecia cu luciditate semnificaţia existenţei filosofice a unui gînditor de talia profesorului Teodor Vidam.

Născut la 12 noiembrie 1947, în comuna Bogata de Mureş (jud. Mureş), viitorul filosof îşi încheie studiile preuniversitare la Liceul Teoretic din Luduş în 1965, urmînd în continuare cursurile Facultăţii de Filosofie din Cluj (absolvită în 1970 cu teza de licenţă Etica lui Kant, susţinută sub îndrumarea academicianului Gall Ernö). Din acelaşi an începe să predea filosofie la Universitatea Tehnică din Cluj, completîndu-şi doctoratul în 1985 cu o dizertaţie privind Conştiinţa morală sub îndrumarea profesorului Nicolae Kallos. Este, pe rînd, lector universitar (1976), conferenţiar universitar (1990), profesor universitar (2002), rămînînd fidel Politehnicii clujene. Din 2005 devine profesor asociat la Universitatea de Nord din Baia Mare, unde, din 2007, este şi conducător de doctorate.

Profesorul Vidam a publicat peste 50 de studii filosofice în reviste indexate în baze de date internaţionale, peste 40 de articole în reviste culturale prestigioase. Mai mult, el a fost prezent cu multe comunicări la importante conferinţe internaţionale (Boston, Veneţia, Istanbul). Interesantele sale cursuri (Etica afacerilor, etica comunicării, Filosofia moralei, Sociologia comunicării etc.) au fost concretizate – pentru uzul studenţilor – în note de curs.

Contribuţia sa majoră la disciplina eticii a fost concretizată în 14 volume de autor. Primul său volum, Introducere în filosofia moralei, apare în 1994 la editura Inter-tonic din Cluj-Napoca. Urmează cărţile Moralitate şi comunicare (1995) şi Teoria culturii morale (1996), ambele apărute la Editura Clusium din Cluj-Napoca. În 1997 îi apare o nouă lucrare, Incursiuni şi prefigurări în filosofia moralei, la Editura clujeană Transilvania Press. Observăm cum Teodor Vidam este prin aceste patru studii cumva înaintea revirimentului etic din anii 2000, anticipînd magistral un Zeitgeist care pare să-i confirme intuiţiile. Din acest punct de vedere, o strălucită lucrare este cea din 2000, Moralitatea ca fenomenologie a tipurilor de morală (Ed. Ardealul, Tîrgu Mureş). Găsim aici o temerară genealogie a moralităţii din antichitate pînă în postmodernism, deţinînd contribuţii esenţiale asupra eticii aristotelice şi asupra dualismului dintre morala kantiană şi revalorizarea nietzscheană. T. Vidam face incursiuni în fenomenologie, structuralism şi postmodernism, de aceea cartea sa reprezintă un moment de cotitură în istoria recentă a filosofiei morale româneşti. Profesorul ardelean continuă dezbaterea postmodernă etică cu un alt volum, Tematizări ale gîndirii etice actuale (2001), publicat tot la Editura Ardealul.

O nouă carte de referinţă a filosofului contemporan este utila şi instructiva Lucian Blaga şi filosofia europeană a secolului XX, publicată la Casa Cărţii de Ştiinţă (2005). Excepţionalul studiu ar trebui să figureze în manualele româneşti de filosofie (pentru că Blaga este deseori citat, rareori cunoscut în amănunt), fiind o contribuţie rară, esenţială la studiul operei gînditorului născut la Lancrăm. Din cel puţin patru unghiuri atacă T. Vidam problema blagiană: (1) ontologic: redarea pendulării între metafizică şi antimetafizică; (2) antropologic: descrierea manifestării fiinţei umane faţă de totalitatea existenţei; (3) psihanalitic: expunerea situării originale a inconştientului blagian, dincolo de Freud, Jung şi Lacan; (4) fenomenologic: descripţia orizontului misterului şi a cunoaşterii luciferice, cîteva din componentele originale ale sistemului blagian. Acest demers va fi continuat în volumul Originalitatea gîndirii blagiene în peisajul filosofic contemporan (Ed. Detectiv, Bucureşti, 2009).

În 2006 apare culegerea Ceasul care bate peste vreme (la editura Mega), o sinteză din lirica lui Teodor Vidam, autor care, la fel ca precursorii săi (de pildă Eugeniu Sperantia sau chiar Lucian Blaga), îşi dezvăluie şi fecunditatea poetică. Trebuie menţionate şi studiile care provin din originalele cursuri ale profesorului: Dimensiuni ale eticii contemporane şi mass-media (Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007) şi Orientări şi mize ale gîndirii etice contemporane (Ed. Ardealul, 2009). O nouă carte de referinţă a lui T. Vidam, şi anume Repere esenţiale ale gîndirii etice contemporane, apare la Editura Argonaut în 2012. Profesorul Eugen S. Cucerzan punctează în studiul introductiv: „Indiferent de reperele frecventate, Teodor Vidam respectă o dreaptă cumpănă între existenţa acestor repere şi viziunea etică personală […]. Elevaţia acestui volum, efect al unor cercetări şi meditaţii îndelundate şi fructuoase, se datorează efortului teoretic de înţelegere a problemelor.” Pe lîngă redarea dimensiunilor axiologice şi psihologice ale moraliăţii (fără a face referire la interesantele consideraţii asupra eticii lui Ştefan Lupaşcu, Eugeniu Sperantia şi Al. Surdu), profesorul Vidam execută o analiză filosofică magistrală a binomului Socrate-Iisus, esenţial pentru cultura şi civilizaţia europeană. Continuînd aceste preocupări, filosoful publică în 2014 alte două cărţi: Teritoriul moralităţii şi Filosofia moralei încotro? (ambele la Ed. Argonaut). Mai ales această ultimă operă filosofică dovedeşte apetenţa transdisciplinară a autorului, incursiunile sale în antropologie, axiologie, epistemologie etc.

Aflat la vîrsta productivităţii filosofice maxime, ne aşteptăm ca ilustrul profesor să-şi continue activitatea prodigioasă de gînditor moral. Aşteptăm cu interes viitoarele sale volume, sperînd că am dovedit că T. Vidam este, probabil, cel mai important teoretician contemporan român al eticii. O sistematizare ontologică şi post-fenomenologică a eticii (în relaţie cu dezvoltările post-postmoderne, ca să folosim exprimarea lui Jeffrey Nealon) ar fi contribuţia esenţială a filosofiei româneşti viitoare, pe care doar o personalitate de talia lui T. Vidam ar putea-o da.

Dana CÎMPEAN