Meșterul Ioan Sajgo: ”Cine intră la mine în atelier e servit”

Breasla croitorilor clujeni s-a bucurat, timp de peste cinci secole, de o excelentă reputație. Pe la 1600, membrii acesteia finanțau întreținerea unuia dintre turnurile zidului de apărare al cetății. Bastionul Croitorilor a supraviețuit vremurilor tumultoase și chiar dacă a fost un reper defensiv, strategic, azi invocă, simbolic, meșteșugul practicat cu folos de mulți localnici destoinici ai cetății.

Cluj-Napoca este singurul oraș al țării care are o stradă a Croitorilor, numai că pe artera de circulație cu acest nume nu mai întâlnim, azi, nici un atelier cu un astfel de profil. Până în 1989, strada era și o cale de acces spre întreprinderea de confecții vestimentare ”Flacăra”, în atelierele căreia lucrau 2.500 de angajați, iar producția de excelentă calitate era destinată cu prioritate exportului. După 1989, atelierele de croitorie ale Cooperativei Meșteșugărești s-au închis unul după altul. Prea puțini profesioniști din breaslă au putut să înfrunte potopul destructurărilor iresponsabile și păguboase. ”Supraviețuitorii” nu au avut ucenici, iar în prezent profesia de croitor este pe cale de dispariție. ***

L-am găsit pe unul dintre veteranii de azi ai corporației, meșterul croitor Ioan Sajgo, în atelierul său de lucru aflat vis-à-vis de Biserica Unitariană de pe Bulevardul 21 Decembrie, în pasajul spre o curte interioară comună.