Românii au adoptat leul în secolul XIX precum europenii euro în secolul XX

leuSe împlinesc 179 de ani de cînd leul a devenit moneda națională a românilor. Puțini sînt conștienți, însă, că modalitatea în care leul a fost introdus este profund similară cu cea în care statele europene au adoptat, secolul trecut, moneda unică euro. Acest lucru este profund semnificativ dintr-o perspectivă extrem de actuală și dă seama despre cum o uniune politică și fiscală este precedată și facilitată de o uniune monetară.

Astfel, pe 16 septembrie 1836, domnul de atunci al Țării Românești, Alexandru Ghica, instituie leul ca monedă a țării, avînd ca subdiviziune paraua (1 leu = 60 de parale). Fapt extrem de important, la debutul noii monede, aceasta nu avea decît statut de unitate teoretică de cont. Asta înseamnă că, la acel moment, leul nu circula efectiv, sub formă de bancnote și monede fizice, ci reprezenta unitatea monetară de referință în raport cu care erau calculate toate prețurile. Celelalte monede care circulau pînă atunci au continuat să circule nestingherite, avînd ca referință leul.

Principalul scop urmărit de Alexandru Ghica era simplificarea evidențelor contabile. Asta pentru că, utilizînd terminologia contemporană, primul leu era o monedă virtuală. Astfel, nu se încălcau limitele de autonomie impuse Țării Românești de puterea suzerană, dat fiind că noua monedă era doar o formulă simbolică, utilă calculelor, nu una care să circule efectiv. Turcii și rușii nu permiteau Țărilor Române să aibă monede proprii. Mihail Sturdza și Barbu Știrbei au dorit să bată monedă, dar intențiile lor nu au putut fi materializate.

Leul ca monedă fizică apare doar pe 22 aprilie 1867. Prima monedă era bimetalică, cu etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame de aur şi avînd 100 de diviziuni, numite bani. Primele monede emise au fost cele divizionare din bronz, de 1 ban, 2 bani, 5 bani şi 10 bani, bătute în Anglia în 1867. În 1868, s-a emis prima monedă românească de aur cu nominalul de 20 lei, într-un tiraj de doar 200 de exemplare, aceasta fiind considerată drept probă. Începînd cu 1870 s-au emis şi monede de argint cu nominalele de 50 de bani (denumite popular „băncuţe”), 1 leu şi 2 lei. Începând cu 1880 s-au emis şi monede de argint de 5 lei. Monede din aur pentru circulaţie s-au bătut în 1883 şi 1890. La 3 martie 1870, se înfiinţează Monetaria Statului, care poate bate monedă, pînă în acel an monedele fiind bătute în majoritate în străinătate, mai ales la Birmingham.

Cu moneda euro lucrurile s-au petrecut, din punct de vedere instituțional, la fel, în pofida evidentelor diferențe date de progresul tehnologic. Astfel, de la 1 ianuarie 1999, euro a devenit noua monedă oficială a 11 stare membre UE, înlocuind, în două etape, vechile monede naționale, precum marca germană sau francul francez, dar și așa-zisa Unitate Europeană de Cont (ECU). La început, euro avea doar statutul de monedă virtuală și era folosită pentru efectuarea de operațiuni de plată fără numerar, precum și în scopuri contabile, exact ca leul lui Alexandru Ghica de la 1836. Vechile monede naționale ale statelor europene, considerate subunități ale euro, au continuat să fie folosite pentru efectuarea de plăți în numerar. Doar de la 1 ianuarie 2002 euro a fost introdus și sub formă de bancnote și monede.

Ionuț Bălan

expert principal, Banca Națională a României

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.