„Nu că zic, dar vreau să spun”*

Chiar aşa.

Chiar aşa, se cuvine să zicem că în fiecare dintre noi sînt trei caractere: unul pe care-l avem, unul pe care-l arătăm lumii şi altul pe care credem că-l avem!

Chiar aşa, se cuvine să spunem că pînă şi cei mai criticaţi oameni au ceva bun, ceva de admirat. De pildă hulitul Casanova, pe lîngă minciunelele dulci şi straşnice pe care le servea nenumăratelor amante, a inventat loteria modernă! Se numea Giaccomo Giralomo Casanova de Seingalt şi era scriitor, poet, escroc, magician şi, desigur, cuceritor celebru. Ciudat, dar nu femeile l-au vorbit de rău, nici măcar cele părăsite.

Chiar aşa, se cuvine să zicem că destul de mulţi savanţi şi-au regretat invenţiile. De pildă, Einstein a regretat scrisoarea către preşedintele Roosevelt în care cerea sprijinul pentru cercetarea reacţiilor nucleare. Einstein ar fi spus ulterior textual: Dacă aş fi ştiut la ce va duce descoperirea mea, m-aş fi făcut ceasornicar. Sau Oppenheimer – care a fost directorul celebrului Laborator de la Los Alamos, creditat cu fabricarea bombei nucleare, şi-a manifestat aceleaşi păreri de rău. Sau Mihail Kalaşnikov, care a creat arma ce-i poartă numele şi care, culmea, l-a rănit şi pe el. Toţi au regretat sincer.

Chiar aşa, se cuvine să spunem că nu doar piţipoancele de azi îşi vopsesc unghiile (mă rog, şi unele doamne şi domnişoare respectabile), ci şi chinezoaicele anului 3000 î. de Christos, care făceau acelaşi lucru. Ba chiar, culmea, culoarea unghiilor indica rangul social din care făceau parte. O inversare de „modă” tot e: atunci cu sclipici şi în tuşe groase se dădeau femeile nobile, acum terchea-berchea sau „păsările de noapte” sau, mă rog, circarii.

Chiar aşa, se cuvine să zicem că vechii orientali credeau că spiritul celui mort călătoreşte spre Divinitate pentru a se contopi cu Ea. Ei considerau că asta se face în etape, aşa că spiritul călător era ajutat prin ceremoniile de comemorare care se făceau la 1 – 3 – 7 – 13 – 23 – 33 de ani. După care nu mai era necesar. La noi parastasele se fac la 1 – 3 – 7 ani. Ce interesant!… După aceea nu mai are nevoie de ajutorul nostru, deşi un gînd frumos de amintire este minunat.

Chiar aşa, se cuvine să spunem că încă în 1944, la Florenţa, la un mare şi reputat congres internaţional de ştiinţe, Max Plank, marele fizician, a spus răspicat, uluind asistenţa, că după ce toată viaţa sa a studiat materia, acum poate să spună că în materie mai este pus Ceva. Vorbea despre Mintea Mare a Universului, de Divinitate.

Chiar aşa, se cuvine să zicem că sir Roger Penrose, marele matematician, cu studii filosofice serioase, a spus despre conştiinţa umană că este un segment al Conştiinţei Cosmice, vorbind clar despre un „Promental cosmic arhetipal”.

Chiar aşa, se cuvine să spunem că Massuru Emoto, savantul japonez care a fotografiat apa la microscopul electronic, a constatat că ea cristalizează diferit în funcţie de stimuli, inclusiv de intenţia rostită (cuvînt) sau intenţia nerostită (gînd) a omului. La intenţiile pozitive (iubire, bunătate etc.) se formează structuri splendide, adevărate vitralii superbe, simetrice, riguroase, laborioase, formidabile, demne de marii arhitecţi ai celebrelor catedrale ale lumii. La cuvinte şi la gînduri urîte apar monştri! Or, noi sîntem 70% apă!

Şi ne insultăm biciuindu-ne, una-ntruna, cu gîndul rostit sau nerostit, dar spurcat.

Chiar aşa, se cuvine să zicem că o altă savantă, Angelina Malakovskaia a demonstrat că semnul crucii făcut (chiar şi de atei!) restructurează apa celulelor noastre. De ce? Pentru că aduce informaţia Divină din Univers. Asta echilibrează fiinţa, aducînd vibraţii foarte înalte, căci noi de obicei sîntem pe vibraţii joase, induse de ură şi sentimente meschine sau ticăloase.

Chiar aşa, se cuvine să spunem că o recentă statistică (căci sînt statistici destule, chiar prea multe) arată că ţările cele mai fericite din lume sînt Danemarca, Norvegia, Finlanda, Suedia, Olanda, Islanda, Elveţia. Atunci mă întreb de ce psihiatrii vorbesc pe la congresele lor că cele mai multe sinucideri, depresii şi nevroze sînt tocmai acolo? Nu-ţi vine să rîzi şi să-ţi aminteşti de Bernard Shaw, care credea că sînt pe lume minciuni mijlocii, mari, uriaşe şi… statistici! Şi apropo de statistici: cică sînt 40 de milioane de prostituate pe glob. Alea legale? Dar celelalte?

Chiar aşa, se cuvine să zicem că omenirea a cam căpiat. Se vorbeşte de războaie, ba se şi pregăteşte de război, se moare de foame, se moare de îmbuibare, se fură din pădure, ba se fură codrul întreg, se bea de se stinge, se distrug vieţi arse de beţia albă, se fură pe rupte, se urăşte pe rupte, se clocesc răzbunări, se dospesc acte de corupţie de mare calibru, se coc interese oneroase ce păgubesc grav comunităţile, ba chiar planeta şi… Şi între timp se serbează ziua mondială a orgasmului!…, căci, nu-i aşa, e tocmai momentul! Păi nu sîntem noi, oamenii Pămîntului, nişte veseli, nişte tembeli şi nişte duşi cu pluta? Nu că zic, dar vreau să spun – vorba genialului Caragiale, care pînă şi el, de Acolo unde e, se cruceşte şi se prăpădeşte de rîs, cu gura pînă la urechi.

Azi, 2015 Anno Domini

Stela-Maria IVANEŞ

* I. L. Caragiale