In memoriam: Pr. Tertulian Langa

Monseniorul Tertulian LANGA, prelat papal, fost vicar general şi ordinarius al Eparhiei de Cluj-Gherla a murit marţi, 30 iulie.

Fiu ​spiritual al monseniorului Vladimir Ghika, mărturisitor al credinţei în închisorile comuniste timp de mai bine de 16 ani, teolog erudit, preot, ţinînd loc de ierarh al locului şi profesor de teologie în clandestinitate, iar mai apoi, după 1990, vicar general al Eparhiei de Cluj-Gherla, profesor în corpul didactic al Institutului Teologic “Sfîntul Ioan Evanghelistul” şi decan al Facultăţii de Teologie Greco-Catolică, părintele Tertulian a fost o flacără vie a rezistenţei Bisericii Române Unite cu Roma în timpul prigoanei comuniste, şi apoi, asemenea Sfîntului Petru, a devenit o piatră la temelia Bisericii Greco-Catolice reînviate după 1989, participînd activ la procesul ei de reconstrucţie.

S-a născut la 26 octombrie 1922, la Tîrgu Mureş. Tatăl, originar din Făgăraş (Şercaia), şi-a făcut liceul şi teologia la Blaj. Mama, originară din Sibiu, descendentă directă din Horia (din fiul Luca al lui Nicola Ursu, stabilit la Măierii Sibiului), a făcut liceul la Surorile Ursuline din Sibiu. Odată cu ocuparea Ardealului, împreună cu părinţii care se stabiliseră la Tîrgu Mureş, se refugiază la Sibiu, unde urmează Liceul Gh. Lazăr (1940).

Hotărăşte să-şi continue studiile la Bucureşti. Se înscrie la Drept, Filosofie şi Litere. După licenţă, se înscrie la doctorat, pe care nu îl va încheia nici după ieşirea din închisoare. A funcţionat o vreme ca bibliotecar şi asistent la catedra profesorului G. G. Antonescu de la Pedagogie, în Bucureşti. Între timp (1944-1948) urmează cursuri de teologie şi filosofie creştină la Bucureşti şi la Blaj, cu monseniorul Vladimir Ghika, cu pr. Tit Liviu Chinezu şi pr. prof. Ioan Miclea. Un contact deosebit a fost cel cu monseniorul Vladimir Ghika, pe care, timp de 7 ani, l-a avut duhovnic.

La 11 ianuarie 1948 se căsătoreşte, la Bucureşti, cu Doina Ana Ştefan, studentă la Arte Plastice – Artă Decorativă şi la Litere, cununia fiind oficiată de mons. Vladimir Ghika şi de (viitorul episcop martir) Tit-Liviu Chinezu. Trei luni mai tîrziu, la 23 aprilie 1948, este arestat şi condamnat pentru crimă de uneltire împotriva ordinii sociale de stat, la 20 ani muncă silnică. Iese din închisoare după mai bine de 16 ani, la 26 iunie 1964, după ce a cunoscut penitenciarele şi lagărele de muncă ale regimului comunist de la Malmaison, Ministerul de Interne, Văcăreşti, Jilava, Piteşti, Gherla, Aiud, Lugoj, Galaţi, Salcia-Grădina (Balta Brăilei).

După eliberarea din 1964 va fi succesiv şomer, hamal, muncitor necalificat, muncitor terasier, magazioner de şantier, contabil de materiale, traducător (franceză, italiană, engleză, spaniolă, maghiară), dactilograf, documentarist, psiholog industrial.

Este hirotonit preot greco-catolic în clandestinitate, în 20 decembrie 1964. În tot timpul de slujire în „catacombă” (anii interdicţiei Bisericii Române Unite) a vizitat neostenit bolnavii, a fost duhovnic şi a format generaţii întregi de tineri şi copii, de viitori preoţi, a contribuit la păstrarea şi formarea conştiinţei româneşti şi greco-catolice. Succesiv va avea şi funcţii de răspundere în cadrul eparhiei de Cluj.

Retras din activitatea publică a curiei în 1997, rămîne să asigure o slujire liturgică vizibilă doar la catedrala „Schimbarea la Faţă” din Cluj, pînă în anul 2009, continuînd să se manifeste ca scriitor bisericesc, conferenţiar şi orator de catedrală. A celebrat zilnic Sf. Liturghie acasă, în capela înfiinţată încă din anii clandestinităţii, pînă în iarna anului 2011, cînd boala l-a împiedicat şi l-a constrîns de multe ori la pat.