În amintirea sculptorului EUGEN GOCAN

Ne-a părăsit un mare sculptor, Eugen GOCAN (1938-2013). S-a născut la Cluj, în 1938; între anii 1960-1966 a fost student la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, iar în 1970 a devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România – Filiala Cluj.

Eugen Gocan a fost, în primul rînd, om între oameni. În breasla noastră nu am prea cunoscut asemenea oameni. Nu făcea parte din grupuri de interese, nu-i desfiinţa pe alţii, nu dădea în nimeni şi trăia în smerenie. Avea tristeţi învăluite în tăceri, era tipul creatorului ardelean echilibrat şi măsurat, cu frica lui Dumnezeu. Era născut din acest pămînt, pe care l-a iubit cu toată fiinţa lui. Poate tocmai de aceea, oamenii din comuna Sânpaul l-au ales cetăţeanul lor de onoare, împreună cu cel care a creat „Imnele Transilvaniei”, poetul Ioan Alexandru.

Eugen Gocan are în creaţie o căldură şi un echilibru fascinant între analiză şi sinteză, aşezate pe sufletul său de ardelean grav, care caută esenţa în adîncimi, deschis mereu înnoirii, care oriunde în această lume ar aminti de Transilvania, de zborul ei spre seninul Patriei. În anii de creaţie, Eugen Gocan a avut expoziţii personale după cum urmează: 1976 – Atheneul Român, Bucureşti; 1977 – Galeria Mare a U.A.P. Cluj; 1993 – Taranto, Italia; 2001 – Galeria „Frezia” Dej; 2001 – Galeriile Radio Cluj; 2009 – Muzeul de Artă Cluj; dar şi participări la expoziţii peste hotare: 1968 – Titograd; 1976 – Paris, Berlin, Praga, Bratislava, Sofia; 1977 – Moscova; 1979 – Damasc; 1980 – Cairo, Amman, Bagdad; 1993 – Chişinău; 2000 – Veneţia; 2001 – Portland, SUA.

A excelat în sculptura monumentală realizînd: 1970 – Bust Lucian Blaga, piatră, la Facultatea de Litere Cluj-Napoca; 1970 – Bust Emil Racoviţă, piatră, la Cojocna; 1976 – Bust Cloşca (bronz), Cărpeniş; 2000 – Relief Marian Papahagi la Accademia di Romania din Roma; 2000 – Bust David Prodan, bronz; 1970-2002 – Horea, Decebal, S. Bărnuţiu, M. Eminescu, A. Iancu, D. Cantemir – toate expuse.

Pentru activitatea sa artistică a fost distins cu: Premiul Tineretului la Măgura Buzăului (1971); Ordinul „Meritul Cultural” în grad de ofiţer (2004).

Sculptura lui Eugen Gocan este punte între trecut şi viitor. El face parte din rîndul marilor creatori ardeleni făuritori de şcoală, dintre cei care rămîn repere chiar şi în acest capitalism sălbatic în care se neagă totul, în care arta plastică profesionistă nu-şi ocupă locul pe care îl merită.

Acum, cînd a urcat între stele, Eugen Gocan poate avea măcar satisfacţia împlinirii, cum spunea poetul Ion Pillat: „Din pietre albe am durat altarul/ Din lemne scumpe flăcări am ivit/ Şi cerul nalt îmi primeşte darul/ Urc rugul împlinirii fericit”.

Teodor BOTIŞ, pictor