Filme Cinematograf ‘Victoria’, 12 – 18 iulie

Prăbuşirea dictaturilor. Momentele 1945 şi 1988

Ambele filme trebuie văzute. Şi trebuie deoarece temele istorice propuse sînt diverse, fac să curgă multă cerneală, trezesc şi în prezent interes, diferă numai modul de tratare, autorii, actorii…

Voi începe cu Lore (coproducţie Germania, Australia, Marea Britanie, 2012), regia Cate Shortland. O regizoare îndrăzneaţă pot afirma, cu opt filme la activ, cu nu mai puţin de 28 de premii şi alte opt nominalizări, filmele de top fiind Joy, Flowergirl, Somersault şi de dată recentă, Lore. Lore care a obţinut 17 premii (Australian Directors Guild Award, bavarian Fim Award, Film Award in Bronze, Critics Award la Hamburg Film Fewstival, Cinematography Award la Hampton International Film Festival şi tot acolo şi Golden Starfish Award, Audience Award la Locarno, patru mari premii la Stockholm Film Festival/actriţă în rol principal – Saskia Rosendahl, muzică, imagine, regie,…) şi opt nominalizări. La 45 de ani, Cate Shortland (n. 1968, Temora, Australia) este un nume şi ce nume !

Lore nu este deloc un film comod, chiar deloc. Acţiunea este plasată în Germania anului 1945. Căderea nazismului este o realitate, iar cei vizaţi direct, naziştii, caută să-şi piardă urmele. Tatăl lui Lore este ofiţer SS, criminal de război, unul din cei care reuşesc să dispară. Mama se predă Aliaţilor,… Copiii sînt lăsaţi de izbelişte. Pornesc cu toţii, conduşi de Lore, spre o bunică din apropierea Hamburgului, un drum lung, de peste 900 de km. Este o călătorie iniţiatică pentru toţi copiii. Lore are 15 ani şi a fost crescută după tiparele naziste, cum toţi au fost crescuţi la fel. Ajung să fie ajutaţi de un tînăr evreu, Tomas, fost deţinut într-un lagăr de concentrare. Ciudată mai este viaţa … !

Pentru rolul ‘Lore’, Saskia Rosendahl a primit trei premii (Australian Film Institute Award, FCCA Award şi Best Actress la Stockholm), plus o nominalizare (New Faces Awards, la German Film Awards). Şi încă un amănunt, la fel de relevant. Lore a fost propunerea Australiei pentru Oscar, film străin !

Al doilea film de văzut este No/Nu (coproducţie Chile, Franţa, Statele Unite, 2012). Este tot o peliculă de referinţă. A fost nominalizată la Oscar, film străin, în 2013. A obţinut cinci premii (CICAE Award la Cannes; Audience Award la Sao Paulo şi la Thessaloniki,…), patru nominalizări (amintitul Oscar, apoi la Art Cinema Award de la Hamburg, Best Film London Film Festival,…).

Regia este semnată de Pablo Larrain (n. 1976, Santiago, Chile). Are 15 premii şi nouă nominalizări, toate cele patru lungmetraje – Tony Manero, Post mortem, Fuga, No – avînd parte de recunoaşteri naţionale şi internaţionale.

No se bazează pe piesa El plebiscito de Antonio Skarmeta. Este referendumul organizat în 1988 de Rene Saavedra, care a dus la căderea regimului generalului Augusto Pinochet, după 15 ani de dictatură militară.

Este un film veritabil document istoric. Nu intru în amănunte. Pot doar afirma că No este bine făcut, bine jucat (Gael Garcia Bernal, Alfredo Castro, Luis Gnecco,…; imagini de arhivă cu Augusto Pinochet, Richard Dreyfuss, Jane Fonda, Christopher Reeve), este filmul pe care-l urmăreşti pînă la capăt cu sufletul la gură.

Cinematograf ‘Florin Piersic’

Din nou despre … Apocalipsă

Nu ştiu cine traduce titlurile filmelor. Un lucru e sigur, traducerile sînt forţate şi în timp, v-am oferit multe, foarte multe exemple de cum nu trebuie traduse titlurile filmelor.

Avem din nou ocazia de a vă oferi o nouă mostră de prostie, altfel nu pot cataloga traducerea. Ea vizează pelicula Pacific Rim tradusă la noi sub titlul Cercul de foc ???

Le iau băbeşte… Pacific este Pacific şi aşa va rămîne în veci. Rim însă este cu totul şi cu totul altceva. În traducere rim înseamnă ramă, cerc, cadru, cant, bordură, margine, coroană, zonă exterioară. Găsiţi traducerea cea mai potrivită…

Pacific Rim (producţie Statele Unite, 2013) este regizat de Guillermo del Toro, regizor cunoscut prin peliculele Pan’s Labyrinth, Cronos, Hellboy I şi II, The Devil’s Backbone, Mimic, care i-au şi adus premii şi nominalizări.

Del Toro rămîne un master al SF – ului. Chiar dacă Pacific Rim suportă ‘n’ interpretări, cele mai multe favorabile.

Tema este veche de cînd lumea. Creaturi oribile, kaiju (în traducere ‘bestii ciudate’; se referă la monştri uriaşi din filmele japoneze SF, gen ‘Godzilla’), vor să distrugă Pămîntul. Pentru a se apăra, oamenii construiesc roboţi, masivi, înspăimîntători, imenşi, … Bugetul pentru tratarea temei este unul pe măsură, 180.000.000 dolari !!! Ameţitor să recunoaştem. Pentru un film în care efectele speciale sînt chiar la înălţime. Sînt deoarece del Toro s-a înconjurat de specialişti unul şi unul : John Knoll, Hal Hickel (ambii cunoscuţi pentru trilogia ‘Star Wars’ şi ‘Piraţii din Caraibe’), Shane Mahan (‘Iron Man’), Clay Pinney (‘Independence Day’ şi ‘Star Trek’), John Rosengrant (‘Real Steel’). Ei sînt cei care contribuie la succesul efectelor speciale şi nu exclud un premiu însemnat în viitor. Cum un premiu poate obţine şi imaginea directorului de imagine care este Guillermo Navarro.

Ce viitor ne aşteaptă ? Greu de spus… Poate Pacific Rim (traducere horror) să ofere răspunsurile aşteptate sau dorite. Mai ales că replica memorabilă este ‘Astăzi nu anulăm Apocalipsa’ !?!

Demostene ŞOFRON

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.