Imposibila veritabilă reformă a învăţămîntului

Ilie CĂLIAN

Se pare că nu poate trece vreun an fără “scandaluri” la bacalaureat. De fiecare dată, aceeaşi problemă: fraude, mituirea – prin mijloace tot mai sofisticate – fie a unui număr foarte restrîns de persoane, în folosul unui număr foarte mic de absolvenţi, fie o “acţiune” mai largă, de obţinere a “bunăvoinţei” generale faţă de aceştia, sau din anumite săli de examinare. Am văzut, zilele acestea, pe un post de televiziune un “domn” care explica, foarte convins, că persoana acuzată că a adunat cîteva mii de euro de la elevi a făcut-o nu pentru sine, ci pentru “prestigiul” liceului respectiv! După o astfel de explicaţie – care pare să corespundă unei opinii larg răspîndite -, orice ticăloşie poate fi justificată. Apropo de “prestigiul” unui liceu: asta înseamnă, în primul rînd, că persoana care conduce acel liceu va putea să fie numită şi răsnumită pe postul de director. Adică: acei bani adunaţi de la elevi vor asigura salariul de director, acelei doamne, încă mulţi ani! În privinţa foloaselor absolvenţilor şi părinţilor lor – şi acestea sînt clare: o medie mare la “bac” asigură şanse pentru accederea la facultăţi pe locuri bugetate de stat. Aşadar, sub vorbele frumoase despre “prestigiu se ascund interese materiale la fel de meschine de ambele părţi.

Dar, desigur, toate acestea nu ar fi posibile dacă “mai sus” nu ar exista interese de acelaşi tip, însă cu foloase mult mai mari: puzderia de universităţi de stat şi private. Evident, preşedintele Traian Băsescu avea dreptate cînd se referea la ele. Numai că eu nu pot să uit două lucruri: că a făcut parte din guverne şi parlamente care au tolerat şi chiar încurajat fenomenul şi că el însuşi, recent, milita pentru acordarea de bani de la stat pentru universităţile private. Aşadar, vorbele sale despre fenomenul acesta fac parte din aceeaşi tehnică populistă de a se arăta apărătorul eticii, Constituţiei şi legilor, pe care el însuşi le încalcă fără jenă.

M-am pronuţat de la început împotriva invaziei de “buruieni” în cîmpul învăţămîntului superior. Am analizat, la vremea aceea, cele două argumente aduse în favoarea lor. Unul spune că, în virtutea “principiului” (acceptat pe nemestecate de aproape toată lumea) că “statul este un prost gospodar”, universităţile private vor asigura un învăţămînt superior de o calitate “superioară” celui al universităţilor de stat. Argumentul era total greşit: “buruienile” respective nu aveau minima bază materială – de la biblioteci şi laboratoare la ateliere şi cîmpuri experimentale -, dar nici şi, mai ales, cadre didactice necesare. Al doilea argumet spunea că trebuie să intrăm şi noi în rîndul lumii – adică să avem acelaşi număr de studenţi, respectiv absolvenţi de studii superioare, la suta de mii de locuitori ca şi cele mai dezvoltate ţări din Europa de vest. Nici acest argument nu era mai valabil decît celălalt: ar fi trebuit ca, mai întîi, să ajungem la aceeaşi proporţie de absolvenţi de liceu, în totalul populaţiei, pentru a ajunge la aceeaşi proporţie de titraţi universitari. Iar pînă acolo – mai este mult. Să vedem ce ne vor arăta rezultatele ultimul recensămînt în legătură cu nivelul studiilor populaţiei României.

Evident, toată tevatura cu bacalaureatul ar dispărea dacă s-ar reintroduce examene de admitere riguroase la universităţi. Numai că acestea ar fi, atunci, în situaţia de a nu mai avea la îndemînă o fabrică de bani atît de rentabilă. E adevărat, asta ar modifica într-o anume măsură şi atitudinea profesorilor din învăţămîntul liceal şi gimnazial. La această oră, din cauza repartizării electronice a absolvenţilor de gimnaziu la licee, profesorii de gimnaziu se spală pe mîini de orice responsabilitate de orientare şcolară şi profesională a elevilor – iar colegii lor din liceu nu mai au nici ei acel indicator al competenţei proprii pe care îl reprezenta, înainte, numărul de elevi care, la “materia” ficăruia, a obţinut note de intrare la facultate. În fine, dată fiind calitatea slabă a învăţămîntului superior, şi calitatea profesorilor de gimnaziu şi liceu a scăzut, pe măsura “ieşirii din sistem” a celor din vechile generaţii.

Se poate schimba ceva? Atîta vreme cît universităţile vor putea domina Parlamentul – cum bine spunea preşedintele Băsescu -, nu se va putea face o sănătoasă reformă a învăţămîntului.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.