Iosif Stegaru – simbioza dintre precizia rece a ştiinţelor exacte şi căldura artelor

memorialul durerii La cei 65 de ani, pe care i-a împlinit în ajunul Crăciunului din 2012, sculptorul Iosif Stegaru îşi aminteşte pentru noi cum a început relaţia sa cu sculptura, dragoste căreia i-a dedicat bani şi ani buni din viaţă.

De la „Nedumerire” la oala de lut

Proaspăt inginer stagiar la Trustul de Construcţii Industriale din Cluj-Napoca, Iosif Stegaru a luat în primire un grup de studenţi, veniţi în practică de vară. „Ocupă-te de ei. Ca proaspăt absolvent stai mai bine cu teoria” şi-a motivat alegerea şeful său. După încheierea perioadei de practică, Stegaru şi-a dus studenţii în „excursie de studii” la lacul Tarniţa. În preumblările sale de acolo, Stegaru şi-a aplecat privirea asupra unei rădăcini de copac, eşuată pe nalul lacului. La întoarcere a luat rădăcina, însă, odată sosit la Cluj-Napoca, a uitat-o în autobuz. Aşa, cariera de sculptor a lui Iosif Stegaru se putea încheia înainte de a începe. Precum un sol al destinului, şoferul autobuzului a luat rădăcina şspiritul paduriii, a doua zi, a aşezat-o pe biroul lui Stegaru. Inginerul şi-a scos briceagul pe care îl folosea ca să mănînce şi a început să sculpteze bucata de lemn. Cînd au văzut ce a ieşit din mîinile, mintea şi briceagul lui Stegaru, colegii au dus „opera” la atelierul de bobinaj unde au lăcuit-o. „A fost prima mea sculptură. I-am spus Nedumerire” se destăinuie Iosif Stegaru. Dar, pentru netezirea drumului spre artele plastice, mai era nevoie şi de alte „inginerii” ale soartei. Şi destinul a fost generos cu Stegaru. „La serviciu aveam un coleg care se ocupa cu scrisul lozincilor. Omul era absolvent al Şcolii Populare de Artă”. Acesta l-a îndemnat pe Stegaru să meargă la şcoală. Dar inginerul ştia că acolo se dă examen şi nu se vedea capabil să deseneze sau să modeleze lutul în aşa fel încît să impresioneze comisia de admitere. Dar pictorul de lozinci i-a arătat lui Stegaru cum se face o oală de lut şi pasienţa a ieşit. Inginerul a fost admis la Şcoala Populară de Artă din Cluj-Napoca pentru că „la examen oală de lut ne-au dat să facem”.

„Modelat” de profesorul sculptor Ilarion Voinea, inginerul Iosif Stegaru a absolvit Şcoala Populară de Artă în anul 1977. De atunci încoace, mai ales din peregrinările sale pe Valea Arieşului, Stegaru s-a întors acasă cu nenumărate rădăcini sau bucăţi de trunchiuri de copac, cărate cine ştie de unde de ape; le-a dezgropat rădăcinile din nisipul în care era ţesut vălul uitării şi le-a readus la viaţă, transformîndu-le în adevărate emiţătoare ce transmit mesaje artistice menite să provoace vibraţii în sufletul oamenilor. Despre sculptorul turdean au scris şi s-a scris. Bunăoară, muzeograful Dan Breaz de la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca apreciază că: ”Stilul lui Iosif Stegaru se află la confluenţa mai multor influenţe europene, este un artist arheolog, care se indentifică cu ceea ce descoperă şi este dotat cu un simţ antropologic foarte personal. Iosif Stegaru propune o artă care are la origine revenirea la topusul copilăriei, consideră lemnul un prefabricat cu virtuţi artistice şi coparticipă artistic la tendinţele intime ale lemnului”.

Emil HĂLĂŞTUAN

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.