Bîta şi morcovul în fiscalitate

Ilie Călian

CALIAN De mulţi ani se discută despre evaziunea fiscală, pentru 2012 afirmîndu-se că ar fi ajuns la circa 30% din PIB, şi despre faptul că, în pofida tuturor măsurilor fiscaliştilor de a “strînge cureaua”, a aduna toate taxele şi impozitele, nu s-a reuşit nimic. După ridicola propunere a lui Emil Boc, pe cînd era prim-ministru, ca populaţia să colecteze bonurile primite de la magazine, pentru ca, ulterior, guvernul său să le restituie o parte din cheltuieli (lucru pe care nici măcar nu l-a încercat – pen-tru că, oricum, n-ar fi izbutit nimic), am auzit, recent, despre propunerea unei tombole naţionale cu bonuri fiscale – o aberaţie similară celei a lui Boc. Altceva ar fi dacă, din impozitul pe venitul global, ai putea să-ţi deduci, pe baza unor chitanţe fiscale, anumite cheltuieli, cum se practică în anumite ţări occidentale, care au învăţat de multă vreme ce înseamnă aşa-numita politică a morcovului şi bîtei.

Se pare, însă, că ceva se mişcă, totuşi, că s-a înţeles că suprafiscalizarea poate avea efecte catastrofale asupra vieţii economice şi sociale. Astăzi se vede “cu ochiul liber” că menţinerea unui nivel ridicat al impozitelor şi taxelor pe muncă, venituri, profituri, capital şi asigurări sociale de orice tip tinde să producă o tot mai mare evaziune fiscală. Între altele, creşterea TVA cu 5% de către Băsescu nu a reuşit – se vede – să îmbogăţească bugetul cu sumele estimate de “pri-mul fiscalist al ţării”. După discuţii şi calcule, Guvernul Ponta a hotărît să facă anumite modificări, reuşind să-i convingă şi pe genialii de la FMI (care, ce-i drept, au fost obligaţi să-şi recunoască erorile de calcul în privinţa efectelor economice ale austerităţii). Anume, urmea-ză ca, în această lună, printr-o ordonanţă de urgenţă, să se reducă TVA la pîine – de la 24% la 9% – şi să se introducă impozitul forfetar pe anumite activităţi care, oricum, erau greu de urmărit de către fiscalişti. Aşadar, Guvernul Ponta vine, acum (începînd cu 1 iulie) cu “morco-vul”, ţinînd “bîta” în repaus. Se estimează că, urmare a acestor măsuri, intrările la buget vor fi diminuate cu circa 80-90 de milioane de lei, însă evaziunea fiscală se va reduce la jumătate în morărit şi panifica-ţie, iar impozitul forfetar va aduce în plus 50-60 de milioane de lei. Una peste alta, paguba se acoperă, ba vin şi ceva bani în plus şi, mai ales, vor exista consecinţe benefice “colaterale”.

Explicaţia este destul de simplă, iar ţările cu experienţă o cunosc. Desigur, orice venit trebuie să fie impozitat, pentru că în faţa statului toţi sîntem egali, cu drepturi şi obligaţii egale. Însă, colec-tarea taxelor şi impozitelor trebuie să fie mai ieftină decît costul birocratic al acesteia. Pe scurt: să ofere avantaje bunplatnicului. Astfel, menţinerea unei TVA scăzute pe tot fluxul de producţie – de la agricultor la morar, brutar şi vînzătorul de pîine – va face ca avantajul măsluirilor de toate felurile – să fie mai periculos, să fie mult prea mic faţă de pedepsele care ar urma. Decît o ciozvîrtă grasă, urmată de o măciucă în moalele capului, mai bine o dietă cu morcov dulce. În cazul altor activităţi economice şi comerciale, cărora li se va aplica impozitul forfetar (altceva decît aberaţia lui Remeş, dacă vă amintiţi – cu impozitul pe mesele şi scaunele dintr-un .birt) , iarăşi este, acesta, mai avantajos decît chiţibuşereala fiscaliştilor. Cum să controlezi “la sînge” o frizerie sau un atelier de reparat pantofi, ca să afli dacă s-au dat bonuri de casă fiecărui client ori dacă “operaţiile” respective au costat (în timp de muncă, materiale etc.) cît zice “patronul”?! Sau, cum să controlezi o pensiune turistică – nu doar cu numărul de oameni cazaţi, cearceafuri schimbate, porţii de mîncare şi costul acestora?!

Evident, ceva mai greu va fi de rezolvat problema taxării lo-curilor de muncă – impozitele pe salarii, asigurările de şomaj, sănătate, pensie. De fapt, problema problemelor – şi aici, ca şi în toate cazurile de evaziune fiscală – este slaba activitate economică, în care este an-grenată doar o mică parte a populaţiei: puţini susţin bugetul statului, bugetul sănătăţii, al educaţiei, al asigurărilor sociale etc., dar toţi cetăţenii profită de el. Şi mai este ceva, ceva ce ţine de viziunea re-feritoare la perspectiva dezvoltării economice. Pe termen mediu, tehnologiile ultrasofisticate nu ne prea sînt de ajutor: roboţii nu plătesc impozite şi taxe, iar în domeniile acestea, unde se lucrează cu multă “inteligenţă” şi puţină masă musculară, nu este nevoie de mulţi angajaţi. E cam complicat, nu?

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.