Marea infiltrare

În ultimele săptămâni în special dar de altfel deja de câțiva ani buni, mișcările antisemite internaționale, mai mult sau mai puțin drapate, au prins contur într-o măsură atât de pregnantă încât lumea islamică, dar nu numai, și-au pus pe frontispiciul preocupărilor lor declarate cu mândrie, distrugerea și uciderea populației evreiești din orașele și țările în care locuiesc împreună cu populația minoritară evreiască și unde nu demult încă mai conviețuiau oarecum într-o manieră mai pașnică, mai tolerantă unii față de alții.

Cine sunt acești protagoniști apocaliptici ai urei și crimelor în masă ? În aceste zile cei care excelează în diverse colțuri ale lumii și care au trecut deja la fapte, sunt islamiștii extremiști, de obicei arabi palestinieni, dar nu numai. În Anglia de astăzi ei sunt reprezentați de Imami în multitudinea moscheilor din marile orașe unde aceștia predică și își îndeamnă enoriașii la crime de felurite forme, de la înjunghieri la decapitări, incendieri ad hoc la executări cu armele pe care le obțin și pe care le țin în mod ilegal. Totul este să-și îndemne credincioșii la a ucide cât mai mulți evrei. Una din țelurile supreme este cucerirea și distrugerea totală a Israelului.

Arabii fundamentaliști nu pot înțelege și cu atât mai mult suporta un stat evreu în Orientul Mijlociu. S-a crezut că era vorba de pământurile așa-zis ocupate pe parcursul anilor. S-a crezut că este vorba de imposibilitatea de a-și întemeia un stat propriu pe care propaganda de tip comunist-islamic să-l numească Palestina. Dar nu este nici unul din aceste două motive. Motivul unic este faptul că este total interzis pentru evrei să-și întemeieze un stat sau nici măcar să trăiască alături de ei pe pământurile ocupate de arabi după secolul al 7-lea era noastră, ocupație adesea întreruptă de alte diverse și multiple ocupații străine. După mentalitatea și legile islamice orice ținut odată ocupat este Dar el Islam (pământuri islamice) pe când cele (încă) neocupate, Dar el Harb. Astfel, interesul lor fizic pentru minusculul pământ al vechiului regat milenar al Yehudei și Israel de acum mai bine de 3000 de ani, este nul. Marele lor interes este întotdeauna excluderea evreilor din vecinătatea lor de pe aceste ținuturi. Mă întreb unde sunt evreii algerieni și libieni? Unde sunt evreii egipteni și iranieni? Unde sunt evreii sirieni și libanezi? Unde sunt evreii irakieni și yemeniți ? În timpul și după al doilea război mondial au fost literalmente șterși din țările în care au trăit sute de ani. Mulți au fugit din fața persecuțiilor letale sau au plecat în toi de noapte doar cu bocceluța în spinare. Întotdeauna, evreii care trăiau în țările arabe erau socotiți „dhimmi”, un soi de cetățeni de rangul trei care erau tolerați atâta timp cât nu scoteau o vorbă în societățile în care trăiau și atîta timp cât reușeau să-și plătească taxele de protecție în localitățile în care locuiau. Practic, mii de evrei erau la cheremul acestor state corupte și violente sau și mai rău, la cheremul criminalilor locali care exploatau masele locale de oameni.

Nu este de mirare că în tipologia și logica arabă din acele vremuri, majoritatea îi considerau pe evrei dispensabili, o marfă bună de stors și exploatat iar când nu mai aveau ce să mai exploateze, aveau grijă să-i expulzeze sau să-i lichideze fără niciun drept de apel. Ne întrebăm unde sunt bunurile și proprietățile zecilor de mii de evrei din țările arabe, toate confiscate ilegal la sfârșitul anilor 1940? Este vorba de valori colosale în monedele de astăzi, multe miliarde de dolari. Mai cu seamă după crearea statului Israel, majoritatea statelor arabe și-au dat drumul sentimentelor de furie și ură crudă față de evrei. În acele vremuri evreii lor din țările arabe au devenit într-adevăr un vânat ușor de prins și executat, fără nicio apărare. Deci, să fie clar, intoleranța tribală din vechimea secolelor cere și nu permite niciunui alt grup etnic să conviețuiască împreună cu ei decât în anumite condiții deosebit de constrictive. Practic acest deziderat și această lege islamică s-a aplicat și altor grupe etnice precum creștinilor, copților egipteni, zaratuștrilor și Bahailor iranieni. La fiecare mare conflict politic aceștia au suferit cel mai mult fiind de multe ori măcelăriți și șterși total ca grup etnic. Unde au fost marile țări și puteri ale civilizațiilor vestice? Cam nicăieri !

Conflictul din aceste zile nu este diferit de conflictele istorice ale arabilor și islamicilor pe parcursul istoriei. Este întotdeauna vorba de intoleranța totală și exacerbarea acestora față de orice sau oricine este DIFERIT.

Astăzi, demonstrațiile imense din capitalele Europene sau de pe campusurile americane ale generațiilor TikTok sunt o consecință directă a infiltrării ideologiei intrasigente de stânga, a teoriilor proporționalității, a corectitudinii politice, a militantismului exacerbat de stânga, ideologie ce a urmărit spălarea creierului tinerilor studenți ultraliberali neinformați și neinițiați în arta lecturii tradiționale, tineri irascibili și neinteresați în a raționaliza, dar foarte iuți în a riposta electronic prin răspunsuri brutale și acuzatoare. Nu e de mirare că în aceste circumstanțe, majoritatea acestor TikTokiști au devenit peste noapte mari simpatizanți și apologeți ai Hamasului perpetuator de crime abominabile împotriva umanității.

Marea și justa întrebare este ce fac democrațiile iudeo-creștine, ce e de făcut. Problema este mult prea mare și a depășit deja imensele griji ale Israelului. Este deja o problemă majoră ce amenință aproape întreaga lume iar reacția Vestului în loc să fie de mobilizare a minților luminate și de rezolvare a problemelor majore ale societăți de astăzi e una de adormire în front.

Mihai BĂNĂȚEANU