? %

RADU VIDA

Hotărît lucru: trebuie să depăşim abstracţiunile din titlu şi să spunem clar că, în spatele insipidelor semne  din aritmetică, există oameni! Semeni care trăiesc sau se fac că trăiesc, muncesc sau nu, dar, cu siguranţă, vor ca viaţa lor să se schimbe în (ceva) mai bine. Şi nu mă refer aici neapărat la nevoi. Un capitol pe care îl vom trata cîndva pe un spaţiu tipografic mai larg. Editorialul de faţă se ocupă de un sondaj IRES. Acelaşi veşnic sondaj care minte, dar spune şi adevărul, e făcut bine, dar are şi lipsuri. Şi, mai ales, vorbeşte, chiar dacă la modul anonim şi în bîlbîiala cifrelor, despre neputnţă, neştiinţă, lipsă de voinţă şi ignoranţă. Sau aroganţă?

Sondajul Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie spune lucruri triste despre cum înţeleg alegătorii de astăzi să participe la viaţa comunităţii. Iată: 39% dintre ei nu s-au decis cu cine să voteze. Nu-i nimic, vor zice optimiştii, mai e timp, se mai poate studia, se mai poate aprofunda… Texte! Cu toată explozia canalelor informatice, cu toată strădania politicienilor şi a partidelor aflate în campania pentru alegeri, lumea nu urmăreşte ce şi cum şi pare dezinteresată de viitorul propriu.

Fundamental greşit!
Una este ca omul să fie total scîrbit de acţiunile politicienilor, de jaful la care, conştient sau nu, au participat şi cu totul altceva să conştientizeze că nu este indiferent cine merge în Parlament, ca reprezentant direct al intereselor lui. Cetăţeanul nu este singur. Şi nu poate fi atît de îngust încît să vadă doar de nimicnicia existenţei lui. 51% dintre concetăţeni nu au urmărit pînă acum campania. Şi habar nu au de ce şi cum în cestiunea deputaţilor şi senatorilor din propriile circumscripţii. (Cîte semne ale mirării ar trebui să pun pentru a-mi arăta nedumerirea şi, totodată, indignarea faţă de o atare nepăsare?)

Pe de altă parte, însă, respondenţii spun fără să ezite că ţara noastră merge într-o direcţie greşită. Sondajul arată că 76% dintre cei intervievaţi susţin această părere. Evident că în mintea acestora politicienii poartă vina pentru dezastrul din ţară. Poate şi Occidentul. Şi, cu siguranţă, cîţiva trădători de neam, ajunşi în locuri de unde se putea declanşa prăpădul. „Direcţia greşită” porneşte, dacă vă interesează, de la sutele şi sutele de firme care nu-şi plătesc dările către stat, de la sutele şi sutele de mii de oameni care lucrează la negru, de la sutele şi sutele de indivizi care păcălesc – de la compostatul biletelor de autobuz, la şmecheria ieftină de a mai păcăli pe unul sau altul, o instituţie sau alta… Spunem că politicienii fură. Poate. Eu n-am curajul şi nici dovezi în acest sens.

Dar sigur sute şi sute de cetăţeni au furat de la fostele CAP-uri şi IAS-uri. Din instituţii publice. Şi unităţi militare. Şi… E bine de ştiut că 37% dintre cei chestionaţi nu ştiu sigur, 19%  au idee, dar nu s-au fixat pe candidat, 39% sînt nehotărîţi şi 5% nu merg sigur la vot. Ar/am putea regreta o viaţă acest dezinteres. E ca şi în povestea aia în care fiecare femeie pierdută îngreunează lista de… dincolo. Povară! Fie şi dacă ne gîndim că cu una am fi avut, poate, copii mai frumoşi şi mai deştepţi, cu cealaltă am fi trăit în linişte, cu aialaltă… Sigur, însă, pedeapsa creştină la trecerea Styx-ului nu e multitudinea de femei cărora trebuie să le facem faţă, ci numeroasele soacre, care ne vor bate la cap pînă la capătul timpului. Concluzia: mergeţi la vot! Cu toţii! Numai aşa vom putea drege lucrurile. Şi numai în acest fel vom avea o clasă politică nu după chipul şi asemănarea noastră, ci una care să corespundă dorinţelor noastre.
Corect?