Hârţogăraie

Exceptând legile care-i interesează direct, parlamentarii par să nu se aplece decât asupra acelor acte normative care hrănesc birocraţia. Şi, din această cauză devin, desuete, inutile şi, enervante, totodată. La o vreme, toţi aleşii păreau concentraţi asupra schimbărilor reglementărilor de circulaţie. Şi acţiunea nu s-a încheiat. (Pe motiv că nu prea au organul care să-i ajute să se concentreze).

Acum? Îi frământă paşapoartele.

În Europa sunt inutile. Tot omul circulă cu Cartea de Identitate care (la semenii din Vestul continentului) conţine suficiente cipuri de securitate şi destule informaţii, pentru a ţine loc de un act (paşaport) valabil şi sigur, carnet de sănătate, antecedente penale sau administrative, legitimaţie, card bancar (câteodată), cartelă de intrare etc. În Germania, bunăoară, Cartea de Identitate sau paşaportul (pentru ţările care încă nu înţeleg că frontierele fac mai mult rău decât bine) se eliberează la Berlin. Omul trimite, vechiul păpiruş, o cerere, poză şi, în cel mai scurt timp, primeşte actul dorit. Avantaje ? Multiple. Pentru că centralizarea lor permite o mai mare siguranţă a urmăririi datelor, securizarea hârţogăriei şi stocarea lor (electronică). Asta ca să nu vorbim de economiile realizate.

La noi ?

S-a cumpărat o grămadă de aparatură sofisticată pentru 42 de judeţe + Capitala cu sectoarele ei, informaţia circula brownian, ba cu Poşta secretă, ba pe calea virtuală a Internetului, amestecându-se, nu odată, cu Prefectura, ce… rimează şi se ascunde după şliţul coloneilor. Colonei care, la salariile babane, fac un… ţac şi te pun să semnezi electronic pe un ecran fosforescent, doar ca să aibă ei cu ce a se îmbuiba şi mai şi.

Acum, aleşii au « pe masa de lucru » un proiect de lege, care prelungeşte valabilitatea paşaportului la 10 ani. Pentru cei peste 25 de ani. Sub, rămâne la 5 ani, iar dacă n-ai ajuns la 12 ani, valabilitatea este de 3 ani. Înmulţiţi, adunaţi, şi vedeţi câtă risipă generează o gândire opacă. Sau mai multe. Adăugaţi birocraţia de la consulate şi ambasade şi veţi vedea că, de fapt, aruncăm orzul pe gâşte. E drept că nu avem cai de rasă, iar măcănitoarele trebuie să-şi justifica existenţa, generând (artificial) cozi, nervi, timp pierdut şi înjurături. Cât încape.

Vrem o ţară ca afară ?

Care ţară ? Afganii, irakienii, libanezii, africanii din nord-vestul estului şi sudului, ba chiar şi o parte din rromii de la noi şi de aiurea circulă făr’de acte. Pe toţi îi cheamă Mohamed sau Rostaş şi Mama Merkel se poartă cu ei de parcă ar fi de porţelan. Le dă un braţ de bani, locuinţă şi le oferă slujbe pe care nu le acceptă nimeni. Imigranţii creştini, cu acte în regulă, CI şi Paşaport cu cip în fund, primesc doar picioare acolo unde vă gândiţi dumneavoastră, controale, ameninţări, deportări…

Dar, cică, nimeni nu e mai presus de lege !

Articole din aceeasi categorie

One Response to Hârţogăraie

  1. Unu'

    „(pentru ţările care încă nu înţeleg că frontierele fac mai mult rău decât bine)” ??
    Ma minunez, sper ca a fost o scapare din partea Dvs. Fara frontiere, am fi fost demult sub asaltul refugiatilor islamici si neintegrabili. Chiar si asa suntem la mare risc – ce ar fi fost daca intrau cum vroiau ei? Orban intelege problema. Dar noi?