Ziua Culturii Naționale- Tipare eminesciene în poezia contemporană (IV)

15 ianuarie, declarată Ziua Culturii Naționale, prilejuiește un răgaz important pe care îl acordăm memoriei marelui nostru Poet. Respectul se cuvine, fără îndoială, a fi arătat și în celelalte zile, citind, învățând, iubind și transmițând mai departe comorile operei lui Mihai Eminescu. În paginile de Cultură ale ziarului Făclia vă propunem astăzi o anchetă literară. Răspund: Irina Petraș, Ion Pop, Rodica Marian, Horia Bădescu, Mircea Popa, Ion Cristofor, Andrea H. Hedeș, Victor Constantin Măruțoiu.

1. Versul eminescian înseamnă deopotrivă simțire și cunoaștere, suflet și minte. Cât de căutat mai este astăzi acest echilibru și cum reușește poetul român contemporan să le împace pe cele două, să ofere tempo-ul potrivit fiecăruia?
2. Dintre metaforele eminesciene, merită să ne oprim asupra…
3. Cărui personaj eminescian, real sau legendar, îi găsiți corespondent în opera proprie
4. Iubirile Poetului (pentru femeie, natură, patrie, divinitate) și-au făcut simțit ecoul peste timp. La care dintre acestea ne raportăm mai fervent în ziua de azi?

Andrea H. Hedeș

1. Omul este, exceptând omul de geniu, un produs al epocii sale. Nu se poate sustrage din țesătura istoriei, a societății, a credințelor și mentalităților timpului său. Știți…omul e sub vremi. „Lumea-I cum este… și ca dânsa suntem noi…” Spunea Eminescu și e un adevăr valabil acum ca și atunci. Societatea este dezechilibrată iar ca poet, și aici vorbesc în numele meu, cauți să restaurezi ordinea, să revrăjești lumea ori, dimpotrivă, să surprinzi toate căderile acesteia, să „protestezi”, să „strigi”, doar că astăzi poetul e asemenea celui care strigă în pustiu…
2. Asupra multora, dar ne oprim generațiile „mai vechi”, generațiilor mai tinere nu le-a fost insuflată nici înțelegerea, nici prețuirea, nici dragostea față de ceea ce înseamnă Eminescu și opera sa.
3. Nu există un personaj eminescian căruia să îi găsesc corespondent în opera proprie.
4. Cred că nu ne raportăm mai deloc la aceste iubiri, la iubire, în general, e destul să privim în jur, pe stradă, la serviciu, în întreaga societate: oamenii nu știu să se iubească, iar a iubi pe altcineva presupune deja efort, generozitate, altruism. Cât despre formele înalte de iubire, față de natură, dincolo de manifestările corecte politic ale verzilor de astăzi, patrie, divinitate, dincolo de pojghița declarativă, nu se prea găsește nimic.

Victor Constantin Măruțoiu

1. Provocările societății contemporane au diversificat modul de raportare inter și trans-personală. Astfel, trăim altfel și simțim diferit față de cei ce viețuiau în secolul al XIX-lea. Am putea spune că persoana umană a progresat, dar, cu toate beneficiile tehnice și modul mai bun de viață, omul are nevoie de Poezie. Echilibrul este greu de realizat în zilele noastre, parcă tindem tot mai mult spre deconstrucție, spre negură, spre întuneric, lucru reliefat și în poezia contemporană. Există, însă, acea lumină în Poezie, care ne recheamă la drumul strămoșilor, la focul din vatra strămoșească, la linia predecesorilor noștri, ceea ce poate face ca Poezia să ne redea harul de care avem nevoie pentru a fi duhuri de lumină, ceea ce este menirea noastră, a tuturora.
2. Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?– expresia conștientizării raportului nostru față de acest dat frumos și unic, reprezentat de țara noastră, care are savoarea a tot ceea ce este mai bun, mai sfânt, mai curat.

Mireasa sufletului meu – perspectiva iubirii, a ceea ce reprezintă modelul feminin, definitoriu pentru împlinirea dragostei.

Cumpăna gândirii – echilibrul uman reprezentat de tot ceea ce trebuie să se afle într-o perfectă stare de echilibru.

3. Voievodul Mircea cel Bătrân din Scrisoarea a III-a are corespondent pe Dinerom din cel de-al doilea volum al meu de versuri, care poartă numele acestui personaj, „Dinerom”, Editura Remus, Cluj-Napoca, 2000 și care, la fel, întruchipează lupta pentru tot ceea ce este sfânt: Țară, Limbă și Credință, păstrând Poezia ca expresie a harului care reînnoiește, reface, zidește din nou ethosul uman.
4. În zilele noastre, cred că tot iubirea față de femeie primează din aceste repere prezentate. Cu toate că se citește mai puțină poezie, tinerii sunt atrași de poezia de dragoste eminesciană și chiar se mai recită Eminescu. Consider că fiecare aspect are susținătorii săi, unii aleg poezia eminesciană care are ca sursă de inspirație femeia, alții pe cea cu natură, sunt unii iubitori de poezie patriotică eminesciană și alții care preferă poezia religioasă scrisă de Mihai Eminescu. Deci, cred că toate sunt percepute bine și astăzi, într-o frumoasă măsură, din ceea ce ne-a lăsat Mihai Eminescu prin poemele sale. Și, cel mai important lucru, el ne-a dăruit o limbă română frumoasă, curată și definitorie prin toate scrierile sale, fie că vorbim de poezie, proză, articole de ziar.

Iulia GHIDIU