Vrăjiți de – o iubire ca-n povești

Fiecare experiență alături de soliștii Operei Naționale Române Cluj-Napoca, de cor și de orchestră este, în definitiv, una memorabilă. Așa a fost și seara de vineri, 3 februarie, când am avut plăcerea să asist la spectacolul Elixirul dragostei, de Gaetano Donizetti, un spectacol din repertoriul instituției lirice clujene dar care nu încetează să ne surprindă de fiecare dată.

O frumoasă și melodioasă poveste de iubire (regia Matteo Mazzoni, invitat), desprinsă din cartea lui Tristan și Isolda, poveste țesută în jurul celor doi protagoniști, Adina (Diana Țugui) și Nemorino (Eusebiu Huțanu), al sergentului Belcore (interpretat de Florin Estefan) și pretinsului doctor Dulcamara (Adrian Sâmpetrean). Atmosfera a fost întregită de personajele Giannetta–Oana Maria Trîmbițaș, Notarul – Alin Barna, de participarea Orchestrei/dirijor David Crescenzi și Corului Operei Naționale Române Cluj-Napoca/dirijor Corneliu Felecan.

Reprezentația de vineri seara a fost, fără îndoială, o dovadă în plus în ceea ce privește calitățile vocale ale soliștilor, ariile bine susținute, memorabile („Quanto e bella, quanto e cara”, „Come Paride vezzoso”, „Una parola o Adina”, „Udite, udite, oh! rustici”, „Venti scudi”, „Una furtiva lagrima”, „Prendi per mei sei libero”, ca să ofer doar câteva exemple), completarea fericită dintre personajele principale (în dialoguri tragice, romantice), dintre soliști, cor și orchestră. Triunghiul Nemorino – Adina – Belcore, un trio autentic, eternul contrast dintre temperamente, răsturnările de situație și happy end-ul poveștii au cucerit auditoriul pe bună dreptate.

Trebuie să mă opresc asupra evoluției lui Adrian Sâmpetrean (bas/invitat), carismatic, încrezător, talentat în rolul doctorului Dulcamara. Artist cu prezențe pe scene internaționale importante, ne-am bucurat să îl urmărim la Cluj în această ipostază, interpretând cu multă măiestrie – Dulcamara știe foarte bine cum să ajungă la publicul din piața satului, însetat de licoarea magică, cum să îl „vrăjească”-, punctând, în egală măsură, accentele comice și ironice ale personajului.

Revin asupra orchestrei și corului, al căror aport, sub conducerea maestrului David Crescenzi și a maestrului Corneliu Felecan, a fost semnificativ, o evoluție remarcabilă, susținând muzical momentele serii. Totodată, amintesc decorul generos, luminile dar și costumația bogată în culori calde, puternice, așa cum stă bine într-o atmosferă de sărbătoare (a se vedea, de pildă, banchetul în cinstea Adinei și a sergentului Belcore).

Pata de culoare a fost, desigur, apariția pe scenă a poneiului Spirit – cel care a adus trăsura lui Dulcamara și a așteptat destul de cuminte ca momentul liric să se consume-, în singurul spectacol din viața lui, momentul a fost savurat de public, așa cum era și de așteptat.

Dat fiind farmecul poveștii de iubire ce stă la baza acestei opere și talentul artiștilor clujeni, așteptăm cu interes viitoarele reprezentații ale Elixirului dragostei pe scena Operei Naționale Române Cluj-Napoca, despre care putem presupune că vor umple din nou sala, așa cum a fost vinerea trecută!

Iulia GHIDIU

Foto Nicu Cherciu