Venirea Împărăției cerurilor

O temă extrem de sensibilă este aceea a venirii pe pământ a Împărăției lui Dumnezeu. Pentru a înțelege sensul și mesajul acestei vestiri, pe care Însuși Domnul o face, o scurtă lectură a versetului 20 din capitolul 17 al evangheliei după Luca, care vorbește despre „piatra pe care n-au nesocoti-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului”, ne poate aduce mai multă înțelegere și claritate.

La întrebarea fariseilor, Când va veni împărăția lui Dumnezeu, Domnul Hristos răspunde: „Împărăția lui Dumnezeu nu vine în chip văzut”. Această venire a Împărăției, care reprezintă și prima cerere din rugăciunea Tatăl nostru, nu este precedată sau însoțită de semne exterioare, perceptibile, la care făceau aluzie fariseii. Instalarea împărăției lui Dumnezeu e un proces interior, al inimii. Despre ea nu vom putea zice că este aici sau că este dincolo.

Iisus ne prezintă niște analogii dintre generația contemporanilor Lui cu cei din vremea lui Noe sau din vremea lui Lot, când „oamenii mâncau, beau, se însurau, se măritau, până’n ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a pierdut pe toți”. „Și cum a fost în zilele lui Lot: Mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau și zideau, dar în ziua când a ieșit Lot din Sodoma a plouat din cer cu foc și pucioasă și i-a nimicit pe toți” (Lc 17, 26-29).

Mitropolitul Bartolomeu spune, într-un comentariu la acest text, că spre deosebire de oamenii din vremea lui Noe, care se însurau și se măritau, sodomiții din vremea lui Lot nu mai aveau astfel de îndeletniciri!

În aceste două exemple din Vehiul Testament vedem că venirea Împărăției lui Dumnezeu înseamnă în primul rând manifestarea judecății lui Dumnezeu și a sancționării păcatelor care i-au deturnat pe oameni de la sensul lor creat de Dumnezeu și sădit în adâncul ființei lor. Aceste două momente arată pe deoparte surpriza prin care se arată împărăția lui Dumnezeu pentru oamenii mult prea cufundați în rutina unor activități cotidiene care nu lasă se întrevadă semnele Domnului.

Din această perspectivă putem fi siguri că rutina, cotidianul și nebăgarea de seamă sunt piedici în a vedea limpede semnele lui Dumnezeu, care preced venirea Împărăției.

Dacă în vechiul Testament venirea Împărăției anunță și evenimente catastrofale, imaginea din Noul Testament a venirii ei nu este cu mult diferită. De aceea avertismentul Domnului este acela de a nu mai privi înapoi, cu nostalgia celui prea mult atașat de lucrurile materiale, ci de a fi gata să pornim spre întâlnirea cu Domnul, nemaigândindu-ne la confortul și siguranța noastră (Noe care își pregătise corabia de salvare și Lot aflat pe drumul spre Munte).

Momentul apariției Împărăției este pentru noi, creștinii, o luptă între atașamentul arătat față de materie, și chiar față de însăși viața noastră, prezentat sugestiv de nostalgia acelei priviri înapoi a femeii lui Lot. Aceasta, deși era conștientă de pericolul imminent și de puterea distrugătoare a viciului, nu a reușit să se desprindă de nostalgia și dulceața păcatului și a privit înapoi.

Creștinul în fața Împărăției trebuie să fie omul despre care ne vorbește evanghelia că atunci când începe să are și pune mâna pe coarnele plugului nu-și mai întoarce privirea înapoi, convins fiind că Domnul ară împreună cu el. Din nou ne confruntăm cu acel puternic instinct de conservare al nostru care se manifestă atât cu viața noastră biologică, cât și cu cea sufletească și care tot timpul ne spune să nu ne expunem riscurilor. Dar știm, tot prin cuvintele Domnului, acel minunat paradox, că acela care ține cu orice preț să-și salveze viața, acela își va pierde sufletul; iar cel ce-și va pierde viața pentru Mine, acela își va salva (mântui) sufletul.

Acel timp al sfârșitului va fi unul al cernerii sufletelor și contiințelor și nu va fi deloc ocolit de dureri, de despărțirea oamenilor sau de prezența morții. De aceea, lectura micii apocalipse, din evanghelia lui Luca, din capitolul 17, nu este deloc confortabilă, dar este un revigorant îndemn de a ne pocăi până nu este prea târziu și de a înțelege că fiecare generație este a lui Noe și a lui Lot, că Dumnezeu trezește, pedepsește, dar și salvează deopotrivă pe cei care nădăjduiesc și așteaptă venirea Împărăției.

Chiar dacă trăim astazi mai mult decât oricând un puternic sentiment al iminenței Apocalipsei, care, fiind decisă din planul lui Dumnezeu, va veni și căriea nu vom putea în niciun fel să ne opunem sau să ne sustragem. Singura noastră preocupare trebuie să fie aceea de ști cum să trecem de acest prag, fără a ne pierde sufletul și fără a ne vinde sau vătăma aproapele și de a privi dincolo de el, spre cerul nou și pământul nou pe care Dumnezeu îl anunță și care va fi întru totul al Împărăției cerurilor.

Pr. Bogdan IVANOV