Vechi biserici de lemn „călătoare” din județul Cluj

Fascinanta poveste a unor biserici de lemn, monument istoric, care au călătorit cu multe popasuri până în locul unde se găsesc în prezent, stârnește interes celor pasionați de aceste valori de patrimoniu.  

Fenomenul mutării unor biserici de lemn vechi dintr-un sat în altul, prin vânzare, donație sau mai recent prin transfer, este întâlnit pe tot parcursul secolelor XIX și XX  în județul Cluj, ca de altfel în întreaga Transilvanie. Avântul economic cunoscut de unele obști sătești în secolul al XIX-lea, dar și creșterea numărului credincioșilor, explică nevoia unor sate de a-și înlocui vechea biserică de lemn cu una mai mare, sau chiar cu una de zid, vechile monumente ajungând astfel în sate mai mici sau mai sărace.

În județul Cluj avem peste 20 de monumente istorice de acest tip, care nu se găsesc în locul unde au fost ridicate inițial. Bisericile de la Aghireșu (adusă din Văleni), Aghireș Fabrici (adusă din Dumbrava), Bălcești (adusă din Mănășturu Românesc, Mănăstireni), Chesău (adusă din Ghirișu Român), Sumurducu (adusă din Berindu) sau Dâncu (adusă din Valea Drăganului), sunt doar câteva din ele.

Deoarece dezmembrarea unei biserici de lemn spre mutare era un proces complex și anevoios, ce putea fi realizat doar de meșteri specializați, călătoria unor bisericuțe de lemn, care au înregistrat mai multe opriri, este cu atât mai incitantă. Aceste transferuri pot justifica deteriorarea picturii interioare sau diversele modificări constructive survenite, care însă nu le știrbesc farmecul.

Ne oprim asupra a trei exemple,  înscrise pe Lista Monumentelor Istorice, remarcabile prin lunga călătorie parcursă până în prezent.

Vechea biserică de lemn din Leurda, aflată azi la Bistrița, este unul din cele mai călătoare monumente din județul Cluj. Având hramul „Sfinții Arhangheli Petru și Pavel”,  edificiul a fost ridicat inițial în Cășeiu, la mijlocul sec. al XVIII-lea. În 1899, Cășeiu își ridică biserică de zid și o vinde pe cea de lemn credincioșilor din Chiuiești, care, la rândul lor, o dau celor din Leurda. Ieșită din folosință în perioada interbelică, biserica se degradează. În 1998 s-a găsit soluția salvatoare a transferării și restaurării sale în curtea Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud. Monumentul are dimensiuni mici, dar este valoros prin decorul sculptat de la nivelul ancadramentului intrării și arcele bolții naosului, prin ușile împărătești (aflate acum la Muzeul de Istorie a Transilvaniei) și prin urmele de pictură murală, realizată de pictori niculeni în secolul al XVIII-lea.

Cel mai cunoscut  exemplu de biserică călătoare din județul Cluj este, fără îndoială, monumentul de lemn de la Mănăstirea Nicula. În lipsa unor documente sau inscripții, biserica este datată cu aproximație la mijlocul sau în a doua jumătate a sec. al XVII lea. Unii cercetători consideră sigur 1738 ca anul construirii, bazându-se pe inscripția pictată de pe ancadramentul de intrare din pronaos în naos. Știm sigur că a fost ridicată în Gostila, comuna Poiana Blenchii din Sălaj. În 1810-1812, comunitatea de aici ridică o biserică de zid și vinde edificiul de lemn Parohiei ortodoxe din Pădureni (în trecut  Țop), județul Cluj. În 1935, biserica este mutată în satul Năsal, comuna Țaga. În 1974, după ce vechea biserică de lemn a Mănăstirii Nicula arde, edificiul din Năsal este transferat în curtea complexului mănăstiresc. Monumentul este valoros nu doar prin lunga călătorie pe care a făcut-o până pe amplasamentul actual, ci și prin bogăția decorului sculptat, care-i înfrumusețează intrările în pronaos, respectiv naos, precum și arcele bolții naosului.

Biserica de lemn, monument istoric „Cuvioasa Paraschiva” din Mureșenii de Câmpie, comuna Palatca, a fost transferată și restaurată  în 2009 din satul vecin Sava, unde se găsea într-o avansată stare de deteriorare, fiind astfel salvată. Edificiul a fost construit inițial în 1774, în Așchileu Mic, apoi strămutat prin donare, în 1796, în Sava. Tot atunci biserica a fost repictată,  conform inscripției de pe iconostas „1879 prin Dionisiu Iuga, zugrav de Nicula” și resfințită, conform inscripției de pe ancadramentul intrării. Pe lângă urmele de pictură, biserica păstrează un frumos ancadrament al intrării și câteva icoane de secol XVIII. La Mureșenii de Câmpie, monumentul și-a găsit un binemeritat loc în Complexul muzeal „Andrei Bojor”.

Consuela BENDEA

Recomandat pentru dvs.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Skip to content